miercuri, 13 martie 2013

Life,or what's left of it...

" Prima dată oamenii îţi par perfecţi şi te îndrăgosteşti de ei. Apoi descoperi că nu sunt chiar aşa perfecţi.. şi te îndrăgosteşti mai tare. "
 

Poate chiar in asta consta dragostea adevarata,in multitudinea de imperfectiuni care ne fac sa realizam cat de perfecti sunt unii oameni pentru noi.Oare de ce suntem intr'o continua cautare a acelei fiinte care se presupune ca ne va aduce suprema fericire atat de mult dorita de toti ? De ce nu ne multumim cu imperfectul nostru,care este atat de perfect ?
De ce ? Pentru ca mereu vrem mai mult,mereu vrem sa fim " cei mai tari,cei mai smecheri,cei mai respectati,etc. etc. etc " ... in definitiv,cei mai cei,sa fim considerati unici printr'o turma de mediocrii simpatici care nu vor face nimic semnificativ toata viata lor,ci vor ramane uitati de vreme in memoria unora,care si ei vor fi uitati atunci cand nu va mai fi nimeni care sa'si aminteasca de ei...
Trist...cum iti pui atatea sperante in anumite persoane dar acestea nu intarzie sa iti infiga un cutit in spate in momentul in care te'ai intors doar putin...
Dar asta e viata,un cumul de suisuri si coborasuri care se presupune ca ar trebui sa ne intareasca,desi de cele mai multe ori ne slabesc si ne fac si mai vulnerabili,si mai sensibili...si mai rai unii cu ceilalti.