miercuri, 13 martie 2013

Life,or what's left of it...

" Prima dată oamenii îţi par perfecţi şi te îndrăgosteşti de ei. Apoi descoperi că nu sunt chiar aşa perfecţi.. şi te îndrăgosteşti mai tare. "
 

Poate chiar in asta consta dragostea adevarata,in multitudinea de imperfectiuni care ne fac sa realizam cat de perfecti sunt unii oameni pentru noi.Oare de ce suntem intr'o continua cautare a acelei fiinte care se presupune ca ne va aduce suprema fericire atat de mult dorita de toti ? De ce nu ne multumim cu imperfectul nostru,care este atat de perfect ?
De ce ? Pentru ca mereu vrem mai mult,mereu vrem sa fim " cei mai tari,cei mai smecheri,cei mai respectati,etc. etc. etc " ... in definitiv,cei mai cei,sa fim considerati unici printr'o turma de mediocrii simpatici care nu vor face nimic semnificativ toata viata lor,ci vor ramane uitati de vreme in memoria unora,care si ei vor fi uitati atunci cand nu va mai fi nimeni care sa'si aminteasca de ei...
Trist...cum iti pui atatea sperante in anumite persoane dar acestea nu intarzie sa iti infiga un cutit in spate in momentul in care te'ai intors doar putin...
Dar asta e viata,un cumul de suisuri si coborasuri care se presupune ca ar trebui sa ne intareasca,desi de cele mai multe ori ne slabesc si ne fac si mai vulnerabili,si mai sensibili...si mai rai unii cu ceilalti.

marți, 29 ianuarie 2013

Unuseful

Acel moment cand te simti de parca nu mai esti bun,de parca scopul tau in viata unei persoane s'a incheiat si ultimele cuvinte dintre voi au fost atat de veninoase,incat intregul tau suflet e inconjurat de regrete,de suferinta...
Cand simti ca a fost totul in zadar,ca toate discutiile voastre au fost doar de umplutura,ca tot timpul investit a fost o mare pierdere...
Cand simti ca nu iti mai poti stapani lacrimile si sentimentul de inlocuire te termina,te face sa te simti atat de inutil,atat de fara rost...
E ca si cum toate fricile tale,toate nesigurantele,totul ar navali peste tine si te'ar coplesi,n'ai mai stii in ce directie sa mergi si absolut totul ti s'ar parea inutil...
Ca si cum toata siguranta pe care o aveai s'ar fi dezintegrat usor si tot ce a mai ramas acum este un mare nimic,pe care nu stii cum sa'l umplii pentru ca nu stii ce s'ar potrivi in acel loc...Poate ca nu o sa mai poti umple niciodata acel gol,nu stiu...
Te simti atat de descurajat si simti ca nu mai are rost sa iti pese pentru ca si asa s'a terminat,de ce ar mai conta?Dar,totusi,conteaza...si fiecare clipa care trece ti se pare ca adanceste si mai mult ruptura dintre voi,fiecare clipa pune si mai multa ura intre voi...
Poate ca asa e felul nostru,sa ranim tot ce iubim...poate ca o facem inconstient...nu stiu....
Dar atunci cand esti inlocuit,mai are vreun rost sa mai speram la o revenire...?