vineri, 14 decembrie 2012

Slowly going insane...

 Simt că în curând o să o iau razna...ca o să urmeze o explozie imensă și nu voi mai înțelege nimic...nu că acum aș înțelege prea multe. 

 Parcă totul se dezintegrează în jurul meu și nu,nu ia o formă noua,poate una imbunatatita...nu mai ia nici o formă,rămân multe părticele neasamblabile ...

 Asta sunt eu acum...o mulțime de părticele pe care nu mai știu cum să le pun la loc,care par să se dezmembreze și mai mult cu fiecare încercare ...

 E ca și cum nu sunt în stare să fac nimic bun și tot ce fac are un efect negativ asupra persoanelor la care țin cel mai mult...  

 De ce fiecare lucru mă aduce cu un pas mai aproape de sfârșit ? De ce orice e greșit,de ce nu pot să trăiesc momentul? În definitiv...de ce simt că nu am de ce să trăiesc ? De ce fiecare încercare ia o turnură negativă și tot ce pot să fac e să văd cum se întâmplă totul,fără să pot face nimic ?  

 Cu toții ne dorim ceva bun pentru viitor,ceva incredibil,ce nu a mai fost făcut până acum și care o să lase o amprenta adâncă în viața multor oameni...dar cum rămâne cu prezentul ? Cum rămâne cu ce vreau acum,ce mă face fericită acum ? Cum rămâne cu mine,nu cu ceea ce încerc să fiu ? Cum rămâne cu toate momentele fericite care nu durează mai mult de câteva clipe ? Se pierd toate intr'un abis...

  Mă simț de parcă aș fi intr'un carusel din care nu mai pot evada,care are mai multe momente în care am impresia că în orice clipă voi cădea în gol,încarcerată de propriile gânduri,de propriile dezamăgiri. 

 Știu,nu am fost,nu sunt...si tind să cred că nu voi fi niciodată tipul de om usor de iubit...Ba chiar e foarte greu,atât de plină de confuzii,atât de multe încurcături,atât de mult orgoliu...si pentru ce? Pentru câteva minute de fericire...atat de nesemnificative atunci când problemele,îndoielile și negativitatea lovesc...

 Poate că o să fie bine...dar în momentul de față până și micul meu firicel de speranța se pare că nu mai rezista...pana și acea mică speranța care...nu stiu...care putea însemna totul...care putea să mă scoată din toate aceste gânduri,care mă făcea să mă simt în viață,care mă făcea să simt că oricât de puține motive ai avea să fii fericit...acele motive te pot face să nu'ți mai dorești nimic altceva și să te consideri cel mai împlinit om...

Dar…poate că e prea tarziu…
 

2 comentarii:

Anonim spunea...

nuh uhhhhhhh

Hyperactive Dreamer of Doom spunea...

Serios ?

Trimiteți un comentariu