luni, 26 noiembrie 2012

We'll never die...

 Se spune că sufletul nu moare niciodată,că rămâne viu prin amintirile pe care ceilalți le au ... dar atunci când nu mai rămâne nimeni care să'și amintească de tine,oare mori ?
 
 Oare ăla e momentul în care încetezi să mai contezi,sau e doar momentul final...fiind nevoit să treci prin multe alte încercări înainte,în care simți că sufletul tău nu mai rezistă,că cedează...?
 
 Probabil că există mai multe tipuri de a muri...cea fizică fiind apogeul trecerii în "neființă " ... deși e cam dur spus.
 Dar,pe parcursul vieții,întâlnim mai multe tipuri de morți...în primul rând,moartea inocenței,atunci când o mică parte din noi se duce și simțim că nu mai suntem la fel...
 
 Un alt tip de moarte e acela când simțim că inima noastră e sfărmată în mici bucățele fragile și avem impresia că nu vom mai fi niciodată în stare să o refacem...doar că,această moarte mi se pare mie cea mai dureroasă...pentru că niciodată nu ne învățam minte și continuăm să murim,să ne frângem inima...să nu ne învățam niciodată minte.

 O altă moarte incredibil de dureroasă e atunci când pierdem pe cineva drag...sau cineva care pur și simplu semnifica o parte importantă din viața noastră.Această moarte e cu atât mai grea cu cât acelor persoane le'am dăruit o parte din noi,din timpul nostru,din viața noastră...lucruri pe care nu le mai putem recupera niciodată.
 
 O altă formă de a muri este atunci când ești în pană de idei...când simți că nu mai poți să legi două fraze coerente astfel încât să îți rezulte ceva contructiv,original...ceva " al tău " ... deși toate au fost spuse,toate au fost făcute și toate au fost auzite,continui să crezi că încă poți face ceva să'ți pui amprenta asupra acestei lumi...doar că aici intervine depresia,sentimentele...monotonia,poate.Toate aceste lucruri care te împiedică să'ți folosești potențialul maxim...

 Moartea intelectuală,de exemplu...nu se poate produce decât atunci când încetezi să mai gândești ( de obicei acest lucru fiind asociat cu a te îndrăgosti... ) ... doar că este atât de stupid să nu îți mai cotrobăie nici un gând prin cap..fiecare secundă pe care o trăim poate fi considerată doar ca un gând,depinde doar din ce unghi privești lucrurile.
 
 Și cu toate acestea...când murim cu adevărat?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu