duminică, 3 iunie 2012

Last words. . .

 Sperăm prea mult.Sperăm prea mult de la unele persoane care nu ne pot oferi lucrurile de care avem noi nevoie.Defapt,nu neapărat lucrurile,cât amintirile de care avem nevoie pentru a rămâne cu o mică rămășiță din ei în sufletul nostru.
 Ne dorim atât de multe și ne imaginăm atât de multe,încât uneori ne pierdem prin mulțimea de planuri,negăsind o cale de a le realiza.
 Iubim ? Iubim...în felul nostru.În funcție de cât de multă iubire am primit în trecut.În funcție de cât de multă iubire suntem în stare să dăruim...în funcție de tot.Uneori suntem atât de preocupați cu iubirea noastră,încât uităm și de iubirea celuilalt,lasandu'l să spere că,poate,ne vom aminti și de ea...și se va întâmplă un lucru minunat...care ajunge,defapt,să nu se mai întâmple...poate că ne doare,dar până realizăm acest lucru,totul este deja pierdut.Poate chiar ne e dor de acele persoane,dar avem un orgoliu prea mare pentru a lăsa aceste sentimente și emoții să iasă la iveală.
 Poate...vom deveni mai optimiști.
 Dar nu mai cred în promisiuni.
 
 Cam astea au fost ultimele mele cuvinte la 15 ani,sper că la 16 să fie mai concrete,mai bune și,poate,deși cred că am prea multă speranța,mai optimiste.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu