miercuri, 11 aprilie 2012

Not yet.

 Se întâmplă atât de multe.Mă și mir...uneori.Oare cum putem trece atât de ușor peste anumite prietenii cărora le'am dedicat cel mai prețios lucru...cel mai irecuperabil lucru...timpul nostru.Dar nu doar prietenii,poate chiar relații,nu neapărat de iubire..pur și simplu,relații de tot felul. 
 Ne dezamăgim reciproc atât de ușor și avem pretenții atât de uriașe încât cerem iertare la primul semn de năruire a planului prin care încercam să facem acele persoane care ne'au fost mereu alături...să sufere. 
 Ne folosim de toate slăbiciunile lor pe care le'am aflat cu timpul...ca să'i distrugem doar în câteva minute de conversații purtate la nervi. 

 Îi înjosim,îi facem să'și amintească o grămadă de chestii care le'au marcat intr'un mod negativ existența...doar de dragul de a putea să'i vedem cum suferă și ei,cum probabil am facut'o și noi,din cauza altora. 
 Suntem niște scârbe cu un orgoliu incomensurabil care așteaptă tot din partea celui rănit scuze,chiar dacă ei au fost cei care au fost răniți în urma acestor acțiuni. 
 Mi se face greață când îmi dau seama de cât de multe persoane de acest fel sunt înconjurată. 
 Dar ce mai contează acum ? Viața merge înainte.Avem nevoie și de astfel de specimene ca să ne dăm seama de cei care merită cu adevărat să fie în viața noastră. 

1 comentarii:

Edward Tiriboiu spunea...

:|

Trimiteți un comentariu