joi, 29 martie 2012

Gânduri la miezul nopţii.

Uneori,în lungile mele nopţi de nesomn...încep să mă gândesc...la ce?nici eu nu mai ştiu,doar îmi amintesc cel mai frecvent gând - un final fericit.Un final care se poate încheia chiar în lacrimi,dar acestea să nu fie de tristeţe,de nervi sau de renunţare..nu,acestea să fie de fericire,o fericire care să mă facă să mă simt de parcă aş atinge cerul şi nu ar mai trebui să cobor pe acest pământ obositor.Să pătrund într-un tărâm în care să mă simt liberă să pot spune tot ce gândesc fără ca măcar să mă îngrijoreze consecinţele,pentru că nu ar conta...unde pot visa cu ochii deschişi şi nu îmi va fi teamă că în clipa următoare toate speranţele mele se vor ruina,unde...voi putea fi eu,fără măşti impuse de situaţie,fără disimulări agasante şi fără iluzii...
Dar în momentul imediat următor îmi reamintesc că asta e viaţa reală,nu un film...aici trădările costă mai mult de câteva minute pe o rolă de film,aici prieteniile destrămate rămân aşa oricât ai încerca să le aduci la starea iniţială...iar iubirile imposibile...ei bine,rămân nerealizabile.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu