joi, 29 martie 2012

Gânduri la miezul nopţii.

Uneori,în lungile mele nopţi de nesomn...încep să mă gândesc...la ce?nici eu nu mai ştiu,doar îmi amintesc cel mai frecvent gând - un final fericit.Un final care se poate încheia chiar în lacrimi,dar acestea să nu fie de tristeţe,de nervi sau de renunţare..nu,acestea să fie de fericire,o fericire care să mă facă să mă simt de parcă aş atinge cerul şi nu ar mai trebui să cobor pe acest pământ obositor.Să pătrund într-un tărâm în care să mă simt liberă să pot spune tot ce gândesc fără ca măcar să mă îngrijoreze consecinţele,pentru că nu ar conta...unde pot visa cu ochii deschişi şi nu îmi va fi teamă că în clipa următoare toate speranţele mele se vor ruina,unde...voi putea fi eu,fără măşti impuse de situaţie,fără disimulări agasante şi fără iluzii...
Dar în momentul imediat următor îmi reamintesc că asta e viaţa reală,nu un film...aici trădările costă mai mult de câteva minute pe o rolă de film,aici prieteniile destrămate rămân aşa oricât ai încerca să le aduci la starea iniţială...iar iubirile imposibile...ei bine,rămân nerealizabile.

sâmbătă, 24 martie 2012

A part of me.

Sunt obosită...să mai încerc să găsesc ceva în care nu mai cred,care deja a dispărut de pe lista dorințelor mele.
Ceva atât de insignifiat pentru cei care îl au,și atât de dorit de cei care l'au pierdut...sau poate atât de urât de ei.Nu știu.
Nu mai știu nimic.Mă afund adânc intr'o mare de întrebări fără sfârșit,de parcă fiecare mișcare îmi aduce mai multe valuri de întrebări,creând,intr'un final,un tsunami devastator.
Cutremure de emoții îmi răscolesc adânc fiecare stabilitate pe care reușisem să o instaurez,cât de cât,cel puțin la nivel aparent.
Mii de fotografii întruchipând amintiri mi se readuc în fața ochilor,cucerindu'mi puterea de a le rezista și făcându'mă să le cedez învinsă,în cele din urmă,în lacrimi.
Se spune că lacrimile nu sunt un semn de slăbiciune,că cei care plâng sunt aceia care au rezistat prea mult,dar nu mai au puterea necesară să continue lupta.Eu nu cred asta...eu cred că lacrimile semnifica ... libertate.Libertatea de a putea să'ti arăți emoțiile așa cum sunt ele,fără zâmbete false,fără priviri trufașe,fără gesturi mascate.Pur și simplu,așa cum le simți în interior,atât ca intensitate cât și ca volum.
Uneori,chiar nu mai ești în stare să zâmbești,chiar dacă ai vrea...pentru că acel mic zâmbet stângaci îți dă în vileag toată piesa pe care încercai să o pui în scenă cu privire la minunata viață pe care încerci să o transformi în realitate.O piesă de teatru cu decoruri care se destramă la prima apropiere de adevăr,cu personaje închipuite și acțiuni trucate.
Îți mai amintești prima data când ai încercat să te minți,pe tine,cu privire la sentimentele tale adevărate?Eu da,și nu am reușit...nici acum nu reușesc,dar măcar am învățat că fiecare înfrângere te aduce mai aproape de o victorie mult așteptată...dar care de obicei întârzie să apăra.
Nu mai știu nimic.Nu mai știu ce vreau să fac cu ziua de mâine sau dacă măcar o să mai reușesc să văd lumina în urma somnului în care mă voi cufunda.Nu mai știu dacă în următoarele secunde nu o să încetez să respir sau mi se va accelera respirația atât de tare încât nu voi mai putea ține pasul cu ea.Nu mai știu dacă îmi mai doresc ceva,sau dacă deja nu mai am așteptări pentru că am învățat că fiecare așteptare îți aduce o dezamăgire mai mare decât am avut înainte.Nu mai știu dacă mai are rost ceva...sau dacă mai are sens să încerc să conturez o schița de continuare a unui plan distrus.Chiar nu mai știu nimic....

vineri, 9 martie 2012

Cum totul a luat sfarsit.

Minciuni,minciuni si iar minciuni.Se pare ca mintim mult mai mult decat spunem adevarul.Mintim prin cuvinte,mintim prin imbratisari,mintim prin gesturi,mintim prin priviri...dar cel mai mult mintim prin iubire.Ne mintim pe noi.Ne mintim ca suntem atat de atasati de anumite suflete incat viata noastra ar fi incompleta fara prezenta lor.Credem ca fiecare propozitie rostita de cineva anume este adevarata,oricat de mult ni s'ar dovedi contrariul.
Promitem ca vom face tot posibilul sa ii tinem pe cei pe care ii iubim aproape,dar mintim,si de aceasta data,si de prima data cand dam peste cateva greutati carora consideram ca nu le facem fata...renuntam,la tot,fugim.
Trecem din nou prin asta,alegem sa facem exact la fel,desi stim continuarea...stim ca vor trece iar luni in care ne vom inconjura cu suferinta si nepasarea celor din jur ne va coplesi,din nou.Stim ca nu putem da timpul inapoi oricat de mult ne'am aminti cateva momente care ne'au marcat total caracterul,ne'au facut ceea ce suntem acum.