luni, 20 februarie 2012

Gânduri nespuse

Nu toți știm să apreciem cu adevărat valoarea timpului.
Dacă nu ai simțit cât de greu trece o zi în care simți că totul se prăbușește în jurul tău...dacă nu ai numărat minutele până când trebuia să vă vedeți...dacă nu ai pus pe repeat pur și simplu o melodie care parcă era scrisă pentru tine,și ai lasat'o să se audă pe fundal,în timp ce tu îți aminteai fiecare moment petrecut împreună...dacă nu ai adormit plângând și suspinând de fiecare dată când nu mai simțeai aceeași reciprocitate și vedeai cum totul se destramă fix în față ochilor tăi neputincioși,incapabili să mai revină la suprafață,fiind înecați în lacrimi reci și amare...dacă nu simțeai o bucurie enormă de fiecare data când te suna și vorbeați ore întregi niște nimicuri,care vă făceau ziua mai frumoasă...dacă nu te regăsești în multe povești de dragoste în care privești,în sfârșit,din perspectivă și realizezi toate greșelile,toate semnele și toate răspunsurile la toate întrebările care te chinuiau zi de zi...dacă nu simțeai ceva mai presus de cuvinte prin fiecare întâlnire dintre privirile voastre...
Dacă n'ai fost conștient măcar o data de una din aceste clipe...atunci chiar nu ai apreciat nici măcar unul dintre momentele pe care le trăim cu toții,numai că nu toți știm să le înțelegem cu adevărat menirea.

sâmbătă, 18 februarie 2012

Paradoxal.

Cu toţîi ne dorim să creştem cât mai mari,când suntem copii...şi să redevenim acele inocente creaturi cu spirite libere,nezdrobite de crudă realitate cu care ajungem,la un moment dat,să ne confruntăm cu toţii.
Cu toţii ne dorim o iubire perfectă,în care persoana iubită să fie exact ceea ce ne dorim,să ne facă să ne simţim de parcă nu ar mai exista altcineva în întreaga lume,să fie jumătatea noastră pe viaţa...dar când dăm de o persoană care e în stare să ne ofere toate aceste lucruri o alungăm de parcă ar fi exact inversul a ceea ce ne'am dorit până acum...
Cu toţii ne dorim ca anumite persoane care ne'au distrus orgoliul şi,uneori,chiar întreaga mentalitate,să se întoarcă la noi cu cele mai multe regrete posibile,cerşind iertarea faptelor lor....iar când acest lucru se întâmpla,refuzăm să mai avem orice reacţie,în ciuda întregilor ore în care ne'am plănuit amănunţit fiecare replică,fiecare gest,fiecare privire pe care am manifesta'o în acele momente.
Cu toţii ne dorim să fie totul bine...dar atunci când trecem printr'o perioadă în care parcă totul se aseaza la locul lui...simţim plictiseală şi ne dorim să intervină în viaţa noastră ceva,sau cineva,care să o dea peste cap,total...

sâmbătă, 11 februarie 2012

Asa a început totul...



 Nu,nu o să fie un post d'ăla siropos în care îmi declar nemărginita iubire pentru cineva care nici măcar nu mai știe de existența mea.Nu,nu o să fie nici măcar o dedicație subtilă cuiva care nu înțelege că degeaba speră că eu,care eram înainte ca acest an să înceapă,va mai reveni vreodată.Nu scumpilor,partea aia s'a dus de mult,nu mai sunt drăguță să trec cu vederea toate cretinitatile în fața cărora sunt pusă în fiecare zi. 

 Ideea acestui post nu e să mă plâng,ci să vă fac să realizați odată,și sper că pentru totdeauna,că eu dacă încerc să repar ceva,o fac pentru că îmi păsa.Ah,dar aici intervine factorul cheie care îmi declanșează nepăsarea de după...reacția voastră aiurea,neînțelegătoare.Da,recunosc,greșesc,mult,dar nu sunt singura,și dacă eu sunt în stare să trec peste anumite faze...mi se pare enorm de aiurea ca voi să nu reușiți. 

 Dar,nu suntem toți la fel...lucru care chiar mă bucură,pentru că mie dacă mi s'ar face fazele ciudate pe care eu le fac uneori ... nu cred că aș reacționa prea drăguț :D. 
 Anyway,ideea principală e că degeaba mă enervez,că nu am pentru cine.Din acest motiv,îmi iubesc enorm viața și chiar cred că o să fie mult mai drăguț totul de acum înainte.De ce ? Pentru că pot,vreau,am chef și n'am absolut nici un motiv să nu o fac.Și așa degeaba încerci să vorbești oamenilor care nu vor să te asculte,cum spunea Eminescu în timpul vieții sale,deci de ce să mă mai strofoc când nu am pentru cine ?  
 Neah,n'am de ce :) ! 

duminică, 5 februarie 2012

Things I don't understand . . .

Sunt o gramada de lucruri pe care nu le inteleg...si cred ca va mai trece mult timp pana le voi putea intelege pe deplin.
Cred ca cel mai mult nu inteleg cum unii oameni pot spune ca se urasc intre ei...cand tot ce ar vrea de fapt e sa mai fie impreuna,doar pentru cateva clipe.Cum se pot multumi cu o situatie neincheiata doar din cauza motivului ca nu mai vor sa auda de persoana respectiva,nevrand sa auda nici macar un motiv din acele mii care le influenteaza radical atitudinea.