vineri, 27 ianuarie 2012

I miss you...

 Chiar îmi e dor de tine. 
 Mi'e dor de...felul în care îmi spuneai că totul va fi bine...de fiecare seară în care stăteam până târziu și îmi povesteai viața ta,cu bune,cu rele....de dățile în care deși nu îți convenea modul în care abordăm unele situații,erai acolo,lângă mine...de fiecare dată când eram dezamăgită și aveam moralul la pământ,erai acolo,să mă încurajezi să merg mai departe,oricât de greu ar fi fost...de toate întâmplările prin care am trecut,împreună....de tine,ca persoană,deși nu a fost niciodată o situație tocmai roz...de glumele tale răutăcioase din cauza cărora m'am schimbat atât,poate în bine,poate nu... 
  
 Dar acum e mult prea târziu să mai vreau să te am aproape,nu mai am cum... 



R.I.P....

joi, 26 ianuarie 2012

Mistakes.

 Greșim.Cu toții greșim. 
 În unele momente o facem intenționat,încercând să ne dăm seama cât de mult vor rezista cei din jurul nostru până vor pune punct capitolului din viața lor care ne includea și dau pagina,sau,uneori,o rup cu totul,lăsând tot ce a fost în urmă,sperând la un nou început. 
 Dar de cele mai multe ori greșim fără să ne dăm seamă că greșim cu adevărat,fără să ne dăm seama ce impact au cuvintele noastre,sau acțiunile noastre legate de acele cuvinte,care,de multe ori,ne străpung inima ca niște săgeți făcute din ură și lacrimi.Acestea sunt greșelile pe care le regretăm din adâncul sufletului... 
 Dar cred că ceea ce regretăm cu adevărat este faptul că dacă am fi știut cât de rău îi va afecta pe cei din jur,sau mai rău,ce reacții și ce gânduri ascunse vor ieși la iveală cu toate aceste greșeli...probabil am fi încercat să le evităm cu toată voința de care dispunem.Am fi luptat cu toate puterile și am fi făcut tot ce este posibil...uneori am fi mers chiar mai departe,tinzând spre imposibil...doar pentru a avea mică satisfacție la sfârșit,când nu te mai puteai împotrivi destinului,să spui că ai încercat totul,că ai dat mai mult de 100% din tot ce puteai,că ai rezistat tuturor încercărilor, în afară de cea finală...care e prea intensă pentru puterile tale secate de atât de multe obstacole. 
 Da,cu toții greșim,dar uneori ceea ce contează cu adevărat e ce facem după acea greșeală...ne prefacem că nici nu a existat și ne continuăm viața ca și cum totul a fost doar un coșmar din care abia ne'am trezit,buimăciți de regăsirea cu realitatea...sau învățam din acea greșeală și încercăm,următoarea dată când ne aflăm intr'o situație similară să facem o altă continuare a acelui capitol,sau,cel puțin,un alt sfârșit,cu speranța că acesta va fi mai bun,măcar de data asta... 

miercuri, 11 ianuarie 2012

Scarbe.


 Uneori..nu..mint...cam în fiecare zi a vieții mele mă gândesc cum ar fi dacă aș putea să știu ce gândesc ceilalți cu adevărat,nu ceea ce aleg ei să afișeze. 
 Întotdeauna mi'am imaginat cum ar fi să pătrund în gândurile celui cu care vorbesc,să văd exact ce gândește...uneori chiar am crezut că acest lucru m'ar face să iau niște decizii  benefice pentru mine.Eh,chestia e că mi'am dat seama,în cele din urmă,că nu ar fi cu nimic mai ok față de situația actuală,în care nu poți să aflii decât prin cuvinte ceea ce partenerul tău de discuție are în minte...și uneori aceste cuvinte nu au absolut nici o legătură cu realitatea...și spun asta pentru că în acel moment chiar ti'ai da seama de cât de scârbe pot fi toate persoanele și cât de multe ascund în spatele unui zâmbet forțat :). 
 Cam așa e cu toți ăștia care par de milioane la început,dar sunt niște jegoși infecți care merită să ... nici nu mai are rost măcar să mai încerc să găsesc o totura bună pentru ei,oricare ar fi mult prea ușoară pentru aceste tipuri "umane". 

marți, 10 ianuarie 2012

Ramasite de viata...


 Muzica lentă se auzea încet pe fundalul rece.Lacrimile începeau să'i inunde ochii în care,puțin mai devreme,se reflectau stelele...care vă purtau trecutul și vă întrezăreau multe alte posibilități... 
 Vântul îi înspăimânta pielea atinsă de suferință,facand'o să se înfioare la fiecare amintire care i se revarsă în fața ochilor,de fiecare dată când îi închidea pentru a mai șterge o noua lacrimă... 
 Mii se gânduri o făceau să se înspăimânte și mai mult,fiecare aducandu'i o noua povară pe care trebuia să o poarte în fiecare zi... 
 Se gândea că trebuie să profite de acest moment în care toate măștile au căzut...și a mai rămas doar ea,dezgolită de orice zâmbet fals care îi putea împodobii chipul...și care îi făcea pe ceilalți să creadă că ea este în regulă,că a trecut peste,că totul este bine acum.Tot machiajul care îi ascundea urmele trecutului întortocheat s'a șters...și a mai rămas doar ea,cu toate cicatricile provocate de atât de multe persoane...rănile provocate în inima ei,iremediabilele arsuri ale încrederii pierdute...totul era acum chiar în fața ochilor ei confuzi.