miercuri, 30 noiembrie 2011

But who cares ?

 Orice om NORMAL în situația mea ar fi cel mai fericit om de pe această planetă,pentru că în sfârșit și'a impus voința,făcând ceva ce trebuia să facă de mult.
 Totuși,ce fac eu ? Eu stau și..regret că sunt mândră de un lucru bun,de un lucru corect...în sfârșit,un lucru corect...și eu nu mă pot bucură de el.De ce ? Pff,pentru că oricât de corect era...uneori ceea ce e atât de greșit ni se pare atât de corect,încât...ne creăm falsa impresie că acel lucru trebuia făcut și că încă o data am dat'o în bară.Doar că n'am dat'o,doar că atât de mult ni se pare că este total aiurea ceea ce am făcut încât...totul pare defapt greșit.
 Dar nu,nu este greșit...este doar...o altă dorință pe care am impiedicat'o să se împlinească...pentru că era o dorință egoistă,o dorință care mi'ar fi adus,poate,pentru moment,din nou acea fericire atât de râvnita...dar care peste câteva momente m'ar fi sfărmat în bucățele mult mai mici decât infinitatea de frânturi din ceea ce am fost o data pe care o resimt de atât de mult timp...
 Da,poate am făcut ceea ce trebuia,pentru că,poate,nu merită să'i fac asta...dar tot există ceva,acolo,care face ca totul să pâră atât de greșit...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu