sâmbătă, 15 octombrie 2011

She will be loved...

Rămăşiţe de cuvinte zboară lin prin aerul încărcat de tensiunea viselor spulberate în doar cateva minute.Soaptele sincere de alta data sunt acum săgetate de amarele vorbe aruncate printr'o singură răsuflare,false,efemere...
Amintirile joacă ruleta rusească în acest abis confuz  şi se pare ca doar cele care încă mai readuceau zambetul pe acest chip trist,chiar dacă doar pentru cateva secunde,reuşesc sa piară.Singurele care izbutesc sa se arate mai curajoase sunt cele care produc tristeţe,lacrimi,deznădejde.Se prind de maini şi se avanta intr'un vals periculos de graţios,reuşind,cu fiecare mişcare,sa readucă gandurile alungate în cele mai întunecate colţuri,cărora le dau putere sa se facă auzite,sa inunde mintea si simţurile cu aroma lor înţepătoare de nemurire,parcă făcand în ciudă tuturor medicamentelor administrate pentru a fi adormite,pe veci.
Speranta începe sa piară,ca o jucărie ale cărei baterii sunt pe sfarsite.Ultimele semne ale existenţei sale,parcă nişte robotizate palpairi de energie,se termina printr'un sunet lung si ameninţător.
Sub cerul arămiu ochii sai,asemenea norilor,încep sa se scurgă în mici picături incolore care i se usucă în mainile-i fierbinţi.Curand  şi hainele sale încep sa se ude,semn ca şi cerul îşi descarcă sufletul atins de tristeţe.Începe sa alearge fără direcţie,căutand un loc de refugiu în care sa se simtă în siguranţa,apărată de orice alt război dintre mintea...si inima sa.
În fuga ei demenţială,uita,totuşi,sa se uite în jur şi se loveşte de o silueta ca prin ceaţă...care o daramă prin complexitatea sa,facand'o sa privească mai atent.Poate...poate ca aceasta era şansa sa...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu