duminică, 11 septembrie 2011

Even heroes need heroes,sometimes

O mai tii minte pe acea minunata persoana care ti'a fost mereu alături ? Care mereu îşi lăsa problemele ca sa stea sa te asculte plangand şi injurand de mama focului orice putea sa'ti traverseze gandurile ? Care işi consuma minutele,nervii,energia doar ca sa iţi fie ţie bine ? Care abandona tot doar sa te consoleze pe tine in momentele tale " critice " in care simteai ca nimic nu mai are sens ? Care devenea eroul tau,doar pana cand urmatoarea problema aparea,cand redevenea " doctorul " de inimi frante,prietenii rupte si vorbe pierdute ?

Da,eu imi amintesc.De fiecare data cand o fac,nostalgia pune stapanire pe gandurile mele,sfasiindu'mi speranta ca,poate,candva,totul va redeveni ceea ce era odata.

2 comentarii:

Anonim spunea...

ehm... what?

Hyperactive Dreamer of Doom spunea...

Ehm,mai citeste o data si daca nu te prinzi asta e,inseamna ca nu prea te duce mintea.

Trimiteți un comentariu