luni, 16 mai 2011

Toamna.

Am toamna in suflet.Vant in vene.Ploaie in ochi.
Frunzele ruginite se desprind de copacul parasit,pamantul moale oferindu'le un nou adapost.Pasarile si'au dat ultimul concert si au lasat totul in paragina.Crengile vestede se ranesc in bataia vantului.Se desprind,cad. . . si raman acolo.
Ploaia rece stropeste necunoscutul.Baltile formate reflecta adevarul,pe care il ascundem de ochii curiosilor.Promisiunile uitate sub coroana unui arbore infrunzit. . . Tot ce a mai ramas acum din el sunt crengile orientate in sus.Parca se roaga sa mai primeasca o ultima sansa.O ultima sansa la viata.O ultima sansa sa mai simta inca o data durerea mugurilor,frumusetea florilor,bogatia frunzelor.O ultima sansa sa mai fie fericit.O ultima sansa sa mai fie martorul vietatilor care isi duc existenta prin intermediul lui.Tot ce avea mai pretios acum a disparut,o data cu venirea frigului,a ghetii.A neincrederii,a neputintei.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu