miercuri, 30 martie 2011

Forgotten.

“ I don’t hate you.I’m just disappointed you turned into everything you said you’d never be. ”

Cred ca asta spune tot.Sincer,sunt destul de dezamagita datorită faptului ca eu credeam ca un om nu se poate schimba atat de mult,dar se pare ca aşteptările mi’au fost înşelate,din nou.
Nu sunt chiar dezamagita,doar ca nu îmi pot imagina cum s’a întamplat asta.Pur si simplu a fost prea repede,încat a fost aproape insesizabil.Doua săptămani ? Pot părea o eternitate,dacă ne uităm în trecut.Dar dacă analizăm cum au evoluat lucrurile,putem spune ca trăim,cu siguranţa,intr’o sfera a amintirilor si lucrurile continua sa se tot repete,cu aceleaşi greşeli,cu aceleaşi întamplări.Singurul lucru care diferă acum este contextul.Nu mai suntem asa mici încat sa nu ne dăm seama de anumite chestii,ştim sa atacăm mult mai urat decat înainte.Ştim,efectiv,unde sa lovim astfel încat sa doară.Lumea în care ne aflăm,timpul pe care il traim,lucrurile pe care le facem…Cu toate au evoluat.Totul este mult mai rău,mai rapid si mai dureros.Dar deja mă abat groaznic de la subiectul iniţial.
În total,ideea de baza este ca nu’mi vine sa cred cum s’a întamplat totul,dar cel mai mult mă uimeşte cand.Oricum,te las cu prietenele tale,chiar dacă la sfarşit eu voi fi totuşi acolo sa te susţin,cand ele nu.


Îmi e dor de persoana care erai înainte,chiar dacă mă enervai la culme,chiar dacă ne spuneam totul pe fata si după tot noi ne supărăm.Mi’e dor pană si de certurile noastre,si de lucrurile pe care încerci sa mi le bagi în cap,dar nu’ti prea ruseşte.Mi’e dor sa stăm sa vorbim despre cat de mult te enervează ăla,si ăla,si celălalt si cat de mult ti’e dor de tot ce s’a năruit.Pur si simplu…Mi’e dor sa fii tu.

joi, 24 martie 2011

Out of life.

trezesc cu mici picături de apa alunecandu'mi pe obrazul amprentat de seceta de sentimente ce a pus stapanire în ultimii ani pe sufletul meu.Desertul care ma inconjoara indeparteaza rapid orice urma de speranta.Nisipul fin si atat de fierbinte este singurul care imi mai este aproape.Orice tip de viata este absorbita usor de caldura dogoritoare din fiinta mea.Plimbandu'mi corpul prin nisipul sufocant un timp indelungat,ma lovesc de un perete de sticla care parca se inalta la infinit.Dezorientata de ciudata aparitie,imi intorc privirea si observ cum o imensa gaura inghite tot din jurul meu,nisipul scurgandu'se alene.Incercarea de a scapa este inutila,oboseala acaparand orice dorinta de a continua lupta.Ma las purtata spre sfarsit,nisipul parand mult mai fin si mai primitor ca prima data,lasandu'ma sa'mi impart sfarsitul cu acesta.Afundata in abisul fara final,cad liber in gol,dorindu'mi ca acest moment sa nu se mai incheie,sa raman suspendata in mainile nemiloase ale timpului.Dar dorinta nu imi este ascultata,si ma trezesc intr'un intuneric profund,aerul rarefiandu'se cu fiecare rasuflare.Aceeasi pereti de sticla care ma urmaresc,acelasi nisip intepator ce'mi mangaie pielea,ingropandu'ma sub acesta.
Se pare ca sunt pierduta,pentru eternitate.

duminică, 20 martie 2011

Franturi de muzica

Isi da usor jacheta jos si se indreapta spre fereastra incarcata de lumina.Atinge suav perdeaua ingalbenita de amintirile trecutului si o lacrima rece ii apare in coltul ochiului.Prin fereastra pustie mii de imagini incep sa'i inunde campul vizual.Prieteni,inamici,rasete,iubiri apuse,lacrimi,lovituri,soare,ploaie,rasarit,amurg.Mana ii aluneca usor in jos,cedand presiunii care o inconjoara.
Arunca o privire scurta in camera ramasa la fel.Cu miscari lente se apropie de pianul din lemn masiv.Isi contempleaza copilaria prin prisma clapelor care inca poarta amprenta creativitatii unei mici fiinte curioase.
Clapele incep sa scoata sunete minunate sub puterea degetelor ei.Incepe sa fredoneze versurile unui cantec infantil,ce inca ii trezeste bucurie.

sâmbătă, 19 martie 2011

Out of my life.

Probabil v'ati saturat sa cititi posturi sictirite si triste,dar promit ca asta e ultimul din luna asta.
Problema imensa este ca m'am saturat sa tot intre cineva in viata mea,sa'mi ia toti prietenii,sa fie mai apreciata chiar daca nu are pentru ce,sa o placa toata lumea chiar daca nu isi arata adevarata fata,si anume cand barfeste pe toata lumea spunand tot ce e mai rau despre acestia.Siiii,cu ce se alege din toate astea ? Cu iertare.Sa fim seriosi,daca eu as face ceva de genu',cred ca in maxim o saptamana as mai ramane cu 1-2 prieteni { din majoritatea de falsi cu care sunt inconjurata } si aia abia abtinandu'se sa nu'mi dea cu sutul.

Trecem peste mirobolanta mea indignare,ajungand la alta.
De ce oare iertam persoanele care ne'au facut atata rau,dar atunci cand cineva drag noua o face devenim irascibili si suparati ca au lasat pe cineva care le'a distrus o parte considerabila de incredere in oameni ?
Sincer,mi s'a intamplat si mie sa fac acest lucru,si majoritatea persoanelor care ma inconjurau erau indignate pana la extrem de acest lucru.Oricat le'as fi explicat,ei tot nu intelegeau.Si am fost pusa si in cealalta ipostaza,si pot spune ca am reactinat in proportie de 90% la fel de urat.Oricat as incerca sa ii inteleg,tot ma doare ca eu le spun ca o sa se intample din nou,mai rau de data asta,si eu nu asculta.Poate ca asa s'au simtit si ei,n'am de unde sa stiu,doar nu citesc ganduri,daaaar,daca ma ascultau / daca ii ascultam poate nu era mai bine ? Nu zic pentru certuri mici,care trec imediat,ci pentru acelea care se lasa cu injuraturi & amenintari si chiar punerea in aplicare a acelor amenintari.Si totusi ii iertam,si ne punem in cap o multime de persoane pentru doar una . . . care nici nu merita dupa cate lucruri a spus despre noi in timpul in care am fost certati.
{ In acest paragraf fac referire la cineva anume.Nu dau nume,probabil o sa se simta.Si daca nu,ata ete,eu pierd doar timp incercand sa explic ceva care nu ii intra in cap,acea persoana va pierde mai tarziu mult mai multe decat cateva minute. }

Si mai am o singura categorie de criticat,si m'am racorit complet.Si anume cei care comenteaza de oricine,desi ei sunt de milioane de ori mai prejos decat persoana comentata.Doamne dar nu va inteleg nici in ruptul capului.Daaaa,recunosc,si eu comentez! Dar comentez de persoanele care sunt extrem de exagerate si le fac comentarii constructive { incarcate de cateva reprosuri destul de urate,ce'i drept. },chiar daca ei le iau doar ca,citez : " Mda,nu are si proasta aia ce face decat sa comenteze. " Da frate,comentez,dar eu nu comentez daca un om a devenit mai bine.Comentez cand cineva chiar nu stie pe ce lume traieste.Si da,nu imi convin multe.Dar nu cred ca voua va convin mai multe.Sa fim seriosi,totusi eu cand mi se inchide gura cu ceva adevarat,incerc naiba sa tac nu sa continui sa ma dau eu desteapta.Dar nu maaaa,voi marii imparati ai universului ce sunteti trebuie sa comentati,CHIAR DACA SUNTETI IN NECUNOSTINTA DE CAUZA,chiar daca nu aveti dreptate.VOI O TINETI PE A VOASTRA!


Ehem,si cam atat am avut de reprosat in urma ultimei saptamani.Sper ca nu v'am plictisit mai rau decat erati deja cu minunatul meu post gigantic in care doar acuz.Cum spuneam,nici eu nu sunt perfecta,si eu fac d'astea,dar muuuuult,MULT mai putin decat voi :).


marți, 15 martie 2011

When you'll find out,it'll be too late.

"It's better to burn out than to fade away."
Mda,bănuiesc ca la mine s'a aplicat a doua faza.
Bun,deci indignarea mea profundă se datoreaza faptului ca,din nou,viata mea a luat o întorsătură drastică { gen 180 de grade } si totul e pe dos.Deja am început sa mă obisnuiesc pentru ca mi s'a întamplate de atatea ori sa nu fiu apreciata pentru ceea ce am făcut pentru anumite persoane { moment narcisist,desi nu în totalitate } încat deja a intrat la ordinea zilei.
În rest,ce pot sa zic?Banalitatea predomina în continuare,cu excepţia unor "incidente" insignifiante.
O sa trec si de asta,dar încerc sa nu mai am iar o săptămîna " neagră " în care sa nu vorbesc cu nimeni.Încerc totuşi sa'mi menţin asa-zisii prieteni cat îi mai am.
Mda,probabil în urma acestui post o sa fiu  luată la rost,ca intotdeauna,dar nu'mi pasa.Crede'ti ce vreţi,eu nu o sa mă mai deranjez sa va explic ceva ce voi,oricat de mult efort as depune,tot nu veti înţelege.
Deci si prin urmare,refuz sa va mai dau mura-ngura toate chestiile care mă deranjeaza.Sa va mai puneţi si voi creierasul ăla leneş la munca puţin,sa va mai autoanalizati si sa vedeţi ca nu sunteţi chiar asa perfecti cum va credeti.

marți, 8 martie 2011

A bilion things I hate about you.

Urasc cum imi vorbesti.Urasc ca imi raspunzi foarte greu.Urasc ca imi tii morala.Urasc ca mereu vrei sa fie ca tine.Urasc ca mi'am pus toata increderea in tine si tu ai distrus'o.Urasc ca iti place orice cu*va cu nici un gram de creier in cap.Urasc ca judeci oamenii fara sa ii cunosti.Urasc ca ai conceptii puse in cuie,care,oricat de gresite ar fi,nu ti le schimbi.Urasc cum suferi.Urasc ca iti faci rau intentionat.Urasc cand trebuie sa astept zile intregi doar ca sa stiu ca esti bine.Urasc ca mi'ai facut cele mai naspa faze.Urasc ca ma consideri copilaroasa.Urasc cat de mult te lauzi cu fiecare lucru pe care il faci.Urasc ca mi'ai ranit sentimentele.Urasc ca intotdeauna eu sunt cea rea cand e vorba de tine.Urasc ca eu chiar am crezut in ceva,si tu ai calcat acest lucru in picioare.Urasc ca mi'ai dat motive sa scriu posturi de dragoste,lucru pe care il detest.Urasc ca mi'am pierdut noptile plangand in timp ce tu te distrai copios pe seama mea.Urasc ca ai intrat in viata mea.

Dar,cel mai mult urasc CAT DE MULT POT SA TE IUBESC DUPA TOT ACEST TIMP,si oricat mi'as dori nu pot ascunde acest lucru.