sâmbătă, 26 februarie 2011

Losing my ground

Lumina slabă de un gălbui şters îmi invadeaza camera.Becul începe sa'si piardă din intensitate,lucrurile care înconjurau cufundandu'se într'o linişte făţarnica.
Amintirile încep sa'si facă loc prin întunericul apăsător ,luminandu'mi gandurile cu o frantura din trecut,din trecutul nostru.Atatea locuri care imi aduc aminte de tine,de noi,de ei,de voi.Ca un carusel plin de amintiri,care se risipesc la inaltimi covarsitoare,facand loc altora....dar revenind in cele din urma in acelasi loc,incantate de o reintalnire cu prezentul,controland viitorul.
Ma desprind de trecut,deschid larg ochii si incerc sa caut o ultima speranta pusa intr'o mica palpaire de lumina,dar era prea tarziu...filamentul s'a ars.
Simt cum intunericul imi patrunde prin vene ca un cantec in minte,incepand sa'si croiasca drum prin micile vase de sange,ajungand,in cele din urma,sa'si atinga telul.
O durere insuportabila imi acapareaza inima,facand'o sa pulseze,din ce in ce mai rapid.Se pare ca planul a dat roade,calatoria a ajuns la sfarsit.Aerul incepe sa'si isi inteteasca drumul prin plamanii secatuiti,dorind sa iasa cat mai rapid...sa nu fie martorul ultimelor mele ganduri,ultimelor mele dorinte nespuse,ultimelor mele regrete...
Cuprinsa de umbrele trecutului,ma las prada amintirilor,care imi sunt singurul martor.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu