sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Buried


Buried.2010.
Am văzut filmul aseară,înainte sa revad a ... enspe mia oară Casanova,si sincer m'a impresionat pe deplin.
Filmul este o capodoperă dramatică care,culmea,are un singur actor.Este o dovada concretă ca filmele de calitate se pot face si cu puţini actori/buget nu chiar considerabil.
Acţiunea îl are în prim-plan pe actorul Ryan Reynold,care îl interpretează pe Paul,un şofer de camion din U.S.A. care a plecat în Irak cu misiunea de a ajuta familiile de acolo cu alimente.Este prins intr'un atac cu bombe improvizate în care majoritatea colegilor lui de drum sunt ucişi.Filmul debutează cu Paul îngropat intr'un coşciug vechi de lemn,acesta fiind lăsat doar cu o brichetă,o lanternă,un briceag si un telefon mobil de pe care suna la diverse surse de salvare dar si de pe care este sunat de rapitori lor care cer o suma considerabila de dolari pentru ca acesta sa fie eliberat.In continuare filmul decurge prin încercări disperate de a scăpa din acel sicriu sinistru luand legatură cu diversele autoritaţi care negociaza cu teroristii.
Un film cu adevărat impresionant din punctul meu de vedere datorită încărcăturii imense de emoţii care se schimba rapid,trecand de la o stare de calm si siguranţa pe care o confera ideea salvării data de autoritatile americane la starea de anxietate,depresie si chiar disperare datorată de situatia fara scapare in care se afla.

P.S. : In momentul de fata si eu ma aflu ingropata,dar nu intr'un cosciug inspaimantator,ci in propriile mele ganduri.Drept dovada am rupt orice legatura cu lumea care ma inconjoara,inchizand telefonul,nemaintrand pe orice site de socializare/messenger si ruland film dupa film.Singura cale prin care se mai poate lua legatura cu mine este probabil blogul acesta,care se va transforma pe parcursul urmatoarei saptamani intr'un fel de IMBD al filmelor pe care eu le consider DE CALITATE.
Deci si prin urmare,nu va recomand sa incercati sa ma contactati pentru ca nu prea aveti cum :).

Reincep maratonul de filme,bye.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

I'm sick of it.

I'm sick of all of it ! Nu puteti sa va vedeti de vietile voastre si sa nu va mai bagati ca idiotii in a mea?Pe bune,chiar nu am nevoie de toate sfaturile voastre care provin din strafundul vostru ego prin care va doriti sa ma vedeti din ce in ce mai distrusa.
In loc sa...sa fiti de partea mea.Come on dude,e asa greu ? Eu o fac intotdeauna pentru voi...dar se pare ca reciproca nu este valabila.Mda,cred ca trebuia sa ma obisnuiesc de mult cu chestia asta,doar ca e atat de greu cand te lovesti de aceleasi probleme cu alti oameni,in care poate aveai mai multa incredere.Pe care ii credeai totusi diferiti.Ha,bine zic credeai,pentru ca intotdeauna ceea ce noi credem este dovedit fals,invalid,efemer.
Cine ar fi crezut acum un an ca voi fi asa?Nimeni,cred.
Cum sunt?Plina de ura fata de tot ce ma inconjoara.M'am imbolnavit cu prefacatoria voastra.Chiar nimeni nu mai poate fi sincer?SAU MACAR SA NU MAI COMENTEZE DIN ORICE CACAT?
Toti visam la printese blonde cu ochii de'un albastru nemaintalnit,la un fat-frumos care totusi are si altceva in acel minuscul creier in afara de narcisismul care vine la pachet cu acesta,la cai albi care'ti cutreiera imprejurimile si iti provoaca o inexplicabila bucurie doar cand ii privesti cat de liberi se simt doar fiind...ei.
Poate ca basmele nu sunt cea mai buna cale de a incepe viata...si totusi ti se par atat de reale in acele momente,incat atunci cand tot acest zid imaginar este distrus te simti atat de nesigur incat parca iti vine sa te izolezi de tot si de toate doar pentru a reusi sa refaci acel mic basm creat in adancul tau,unde tot ce iti doresti este posibil.Dar din pacate nu se intampla asa.Cand intrii in cruda lume a adevarului esti singur,nu mai este nimeni acolo sa te tina de mana si sa te indrume.Esti doar tu si gandurile tale.Si totul se petrece atat de rapid,de parca ai fi intr-un carusel iar cursa este pe o perioada nedefinita...si te tot invarti in jurul aceluiasi subiect,aceleiasi probleme fara rezolvare,acelorasi ganduri care'ti tot revin in minte.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Welcome to my life.

Primavara.Copaci infloriti.Miresme imbietoare ne alina simturile.Seara.Luna reflectandu'se in lacul incarcat de splendoare.Pasarile isi canta povestea.Nimeni nu incearca sa le asculte si in putin timp ele devin mute.Cerul a imbracat o rochie de seara stralucitoare,care are mici parti de nori asternandu-se usor in fata punctelor stralucitoare care par din ce in ce mai multe.Potecă pustie.Greierii faceau cunoscuta venirea serii,plimbandu-se din loc in loc inganand vorbe de mult uitate.Florile se adaposteau si ele in casa formata de petalele inchise,asteptand cu nerabdare venirea diminetii pentru a revenii din somnul adanc in care acestea au cazut.Licuricii incep sa lumineze calea pe care trebuie sa o urmezi.Dar unul se rataceste,schimband intreg drumul.

Si atunci intregul peisaj se schimba.Toate lucrurile iau alta forma si te trezesti in mijlocul unui necunoscut,neavand nici o alternativa de intoarcere.Singurul lucru care iti mai ramane de facut este sa incepi din nou totul,in speranta ca nu te vei mai ratacii iar pe caile intortocheate ale vietii.

duminică, 16 ianuarie 2011

The way I am


Poate ca modul în care ne'am cunoscut a fost unul cu totul ciudat,dar în acelaşi timp misterios.Totuşi dacă era altfel,mai trăiam atat de intens fiecare clipa?Poate ca nu m'ai cunoscut cum trebuie,mi'ai văzut doar partea slabă,nu ti'ai alocat destul timp din viaţă pentru a încerca sa cunoşti puţin mai bine,sa vezi ca totuşi nu sunt asa.Ca am şi zile bune,în care fiecare lucru mi se pare minunat şi în fiecare raza de soare privesc un nou început,o nouă şansa la viaţă.N'ai avut timp sa vezi asta,l'ai preocupat doar cu descoperirea lucrurilor ascunse bine de ochii curioşilor...doar partea cand în fiecare picătură căzută pe pamantul umed semnifica moartea sa,cum fiecare secundă se transforma în suferinţă pentru unii,printre care număram şi eu.Doar aceasta parte ti'a starnit interesul..ca mai apoi cand tot ce îmi doream era fericirea sa fugi departe,unde nu te voi mai putea gasi vreodata.

Si cu toate acestea,sincer,îţi multumesc ca ai făcut parte din viaţa mea,m'ai făcut sa realizez cat de naivă pot fi uneori şi sa încep sa împiedic acest lucru sa se mai întample.

Poate,dacă ne vom întalni peste ani,poate din coincidenţă,poate nu,şi ne vom aminti toate memoriile pe care le'am trăit si care au rezistat în mainile nemiloase ale timpului...poate ca o sa ne zambim,poate ca o sa trecem unul pe langa altul fără măcar sa ne recunoaştem...sau poate o sa fie mai bine de data asta.Dar este doar o probabilitate...careia nu îi ştim rezultatul.


P.S. : Nu este pentru nimeni special facut postul.

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Terror week

Nici nu stiu cum sa incep...stau de 10 minute holbandu'ma in fata monitorului asteptand ca un tren incarcat cu idei sa imi traverseze mintea si sa imi lase si mie cateva.
Cred ca saptamana asta au fost prea multe adunate si impartite incat chiar cred ca am nevoie de o pauza.
Norocul meu este ca o sa am o saptamana cat de cat mai linistita,cu exceptia testului la geometrie.Yeey,iubirea vietii mele.
Mda...postul n'are nici o noima...n'am idee de ce l'am scris.Probabil sa va simtiti ok in legatura cu faptul ca cica inca traiesc,daca starea pe care o am se poate numi a trai.
Cred ca o sa ma izolez in muzica plina de romantism si o sa ma holbez la vreo carte...sau in cel mai bun caz o sa gasesc un film potrivit si o sa'l vizionez.

Chiar nu am habar in ce directie se indreapta viata mea.Tot ce stiu e ca merg inainte.Unde ? N'am nici cea mai vaga idee.

P.S. : Am vazut pe un blog un video foarte interesant,care mi'a facut ziua mai frumoasa:






vineri, 7 ianuarie 2011

Shits.Or something like this.

Woaaa,tocmai am aruncat o privire asupra ultimelor mele 2 posturi.Pline de ura frate.Alea alea bum bum :))
Daaar,cum e sfarsit de saptamana si de obicei dorm mai muult,irascibilitatea începe sa scadă.
Si sper ca cineva,nu dau nume,sa'si dea seama cat de..hmm...nesustinator a fost si sa...faca ceva! :))
Awww,si tocmai playlist'ul meu incepe sa ma sustina redand piesa mea favorita de cand eram mica,de la o trupa nu prea...cunoscuta,dar ale carei versuri mi'au fost inscrise in suflet.Desi in momentele de fata imi provoaca niste amintiri cam...sarate,presarandu'le pe ranile mele,nu'i problemaaa.
Deci si prin urmare,mi'a revenit atitudinea optimista desi am o groaza de porcarii de facut weekend'ul asta...dar nu'i panica,se rezolva.Siii,chiar daca acest lucru nu se intampla,nu'mi pasa.
Pentru ca momentan trec printr'o faza de o incredibila nepasare,si chiar daca in mod normal ar fi trebuit sa'mi continui seria de zile " negre " cu nervi,plansete si alte condimente alocate acestui fel de momente,se pare ca si'au cam pierdut savoarea doar dupa 2 zile.
Se pare ca totusi cineva avea dreptate,daca vreau sa'mi revin o fac.Pentru ca.citez " tu ai POTENTIAL fato ".Sincer,imi pare extrem de bine ca ne'am impacat pentru ca acum am cui sa imi plang de mila cand CINEVA intentioneaza sa faca pe inabordabilul.Darrrr nu ma supar dragul meu,Enigma Otiliei cred ca iti provoaca aceasta stare de desprindere de mine,n'avem ce face,se mai intampla si dastea.
Si vreau sa termin de citit minunatia aia de carte,dar am aceasta lene incurabila care imi cam sopteste dulci vorbe spunandu'mi ca e mai bine sa dorm,la modul ca am timp in vacanta.
Si ca sa inchei cu o glorioasa expresie : Te iubesc,bai !
{ Fara conotatii amoroase. }

P.S. : NU m'am substras de la promisiunea facuta multimii de oameni care m'au pus sa spun in enspe mii de feluri ca nu voi mai interactiona cu un anume individ,pentru ca nu este vorba despre acea persoana,daca se poate numi asa :D.

joi, 6 ianuarie 2011

Yeeey,not.

Daa,new year,ce bucurie.8-|
Singurul lucru pe care sincer mi'l propun cu adevarat e sa incep sa ma debarasez usor dar sigur de toate inganfatele si de toti ranitii sentimental care ar merita,de asemenea ca multi altii,sa moara.
Daaaa,am avut iar zile de cacat deci se intelege,presupun,atitudinea mea pesimista si nesimtita.Nu prea am mai frecventat calculatorul deci rezulta ca mi'a fost cam greu sa scriu pe blog,desi stiu ca va bucurati ca nu am mai facut'o,deoarece nu prea va incanta citirea unor posturi fabricate de mirobolanta mea minte,ca na,va simtiti si va mananca sa faceti urat.Dar e ok,nu'i problema,deja m'am obisnuit cu fitele voastre de mari infecti si infecte.

Sincer?Cred ca nu am mai ramas decat cu 1,maxim 2 prieteni adevarati,restul va luati zborul usor usor de langa mine,ceea ce mi se pare o idee geniala,MACAR MA SCUTITI DE UN EFORT INUTIL.


Cu o iubire desavarsita si,de asemenea,cu un respect incomensurabil : SUGETI GRAAAAV!