miercuri, 28 decembrie 2011

A trecut...

 Descoase'mi trecutul în mii de amintiri pierdute la umbra unei salcii bătrâne.Pierde'ma în bătaia singuratică a vântului de toamnă timpurie...care îmi răcește ființa cu ale sale rafale imprevizibile.Strapunge'mi sufletul cu săgețile tale  învenintate de atâta ură,adunată de'a lungul atâtor clipe uitate intr'o fracțiune de secundă.Taie'mi răsuflarea prin fiecare cuvânt pe care îl spui.
 Incredinteaza'mi o parte din tine ...
 Știu,cer mult.
 Oare cât de multe poți face până când voi ceda și totul va mai fi doar ... trecut ?

miercuri, 21 decembrie 2011

Was...

Hey,

    Nu ne'am mai scris de...Cât să fi trecut ? Un an ? Poate chiar mai mult...Am atâtea să'ti povestesc,nici nu știu de unde să încep.Totul a fost un aşa mare haos în ultimul timp încât parcă tot ce'mi doresc e ca timpul să se oprească,doar puțin,să evaluez totul și să văd încotro ar trebui să privesc in viitor.
    Probabil nu te aşteptai să îmi mai amintesc de existenţa ta.Nici eu nu mă aşteptam,sincer,doar că...nu e atât de uşor să ştergi pe cineva din viaţa ta,oricât de mult ai încerca.Din când in când chiar mi'e dor de...cam tot ce se întâmpla în acea perioadă.Mi'e dor şi de disputele noastre interminabile care întotdeauna se finalizau cu câteva nesincere scuze,pentru că nu vroiam sa cedăm,oricât de vinovaţi eram.Mi'e dor şi de toate serile în care deschideam playlist'ul şi singurele melodii care îl mai populau erau cele pe care le ascultam împreună.
    Dar acum totul este diferit.Acum alte gânduri îmi chinuie mintea.Nu mai sunt eu,cea de atunci.Mi'am pierdut acea inocenţă specifică,care mă făcea atât de diferită de restul.Acum,tot ce mai am e amintirea acelor clipe,care vor pieri si ele...

miercuri, 14 decembrie 2011

Trust.

 Aparențele reușesc uneori să ne păcălească atât de mult încât,deși măștile purtate de niște chipuri distruse ne sunt evidente...evităm,involuntar,să le considerăm măști.Le considerăm purul adevăr și începem să credem în ele...să credem că,poate,pentru prima oară,am dat peste cineva care ne înțelege și ne simte adevăratele trăiri,care nu este nevoit să asculte spusele noastre că să încerce să ne înțeleagă,pentru că înțelege,pur și simplu,prin definiție.Și simți că poți să'i împărtășești orice și oricât de mult ai exagera,ar știi adevărul și te'ar lăsa totuși să fabulezi,doar ca la sfârșit să îți spună concluzia bazată pe adevăr. 
 Și când întâlnești o astfel de persoană te simți minunat,te simți împlinit,te simți..complet.Doar că în spatele întregii fericiri este încă ceva acolo care îți spune că totuși nu e bine,pentru că atunci când totul este perfect,înseamnă că se ascunde ceva..ceva care nu îți dă pace,care te face să stai nopți la rând analizând și iar analizând,nereușind să atingi nici o concluzie,fie ea oricât de mică. 
 Dar soarta nu te lasă să te frămânți prea mult,din păcate...sau poate din fericire,și îți dovedește că te'ai înșelat,îngrozitor de mult,cu privire la persoana aceea...acel moment când masca se crapă și tot ce mai rămâne din iluzia acelei persoane este...chipul său real,care te scârbește prin urațimea reflectată a sufletului său...atât de fățiș și trufaș. 
 Și tot ce îți mai rămâne de făcut e să taci,să mergi mai departe și să speri că ceva mai bun se va întâmpla...deși ești sigur că acest lucru este aproape imposibil. 

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Regrete ?

 Ce's alea regrete ? Regretele sunt momentele care ne'au marcat semnificativ existența și care am dori să fie în alt mod trăite,poate chiar simțite.Dar de ce ajungem să ne dorim să nu se fi întâmplat ? Ei,asta chiar e o întrebare bună.Din punctul meu de vedere,sincer,pot spune că am avut în unele clipe regrete datorită modului în care au degenerat toate aceste momente cheie ale vieții mele.Am șters praful de pe toate detaliile care au condus la acea decizie,am cercetat fiecare amănunt și am concluzionat un nou regret,o nouă temă de gândire pentru fiecare noapte în care somnul întârzie să apăra,și gândurile sumbre împăienjenesc adâncurile minții tale,captând orice gând care încearcă să'i scape și transformandu'l în hrană pentru negativismul acelei perioade. 
 Cu toate acestea,eu mai am un singur regret.Regret faptul că am atât de puține lucruri pe care să le regret,restul fiind doar situații pe care le'am acceptat,treptat,că făcând parte din mine. 

vineri, 9 decembrie 2011

Idei de inceput


 Cum se face că de fiecare dată când privești în trecut,începi să simți o sfoară a nostalgiei începând să te lege,cuprinzandu'ti întregul corp cu noduri dese și strânse,ingramadindu'ti ființa intr'o mică părticică din acest univers atât de vast în posibilități.
 Cum se face că de fiecare dată când încerci să privești în viitor speranța că totul va fi bine se năruie încetul cu încetul,sporindu'ti neîncrederea în propriile puteri,sugrumandu'ti dorința de a mai continua să lupți pentru ceea ce meriți și facandu'te să îți pui enorm de multe semne de întrebare cu privire la scopul existenței tale.
 Și cum se face că...de fiecare dată când privești în față prezentul nu simți că s'a schimbat nimic și că o monotonie cruntă a pus stăpânire pe viața ta,cufundandu'te în aceleași gânduri zi de zi,ingropandu'ti adânc orice urmă de unicitate.
 Totuși,cum se ajunge la starea asta ?


miercuri, 30 noiembrie 2011

But who cares ?

 Orice om NORMAL în situația mea ar fi cel mai fericit om de pe această planetă,pentru că în sfârșit și'a impus voința,făcând ceva ce trebuia să facă de mult.
 Totuși,ce fac eu ? Eu stau și..regret că sunt mândră de un lucru bun,de un lucru corect...în sfârșit,un lucru corect...și eu nu mă pot bucură de el.De ce ? Pff,pentru că oricât de corect era...uneori ceea ce e atât de greșit ni se pare atât de corect,încât...ne creăm falsa impresie că acel lucru trebuia făcut și că încă o data am dat'o în bară.Doar că n'am dat'o,doar că atât de mult ni se pare că este total aiurea ceea ce am făcut încât...totul pare defapt greșit.
 Dar nu,nu este greșit...este doar...o altă dorință pe care am impiedicat'o să se împlinească...pentru că era o dorință egoistă,o dorință care mi'ar fi adus,poate,pentru moment,din nou acea fericire atât de râvnita...dar care peste câteva momente m'ar fi sfărmat în bucățele mult mai mici decât infinitatea de frânturi din ceea ce am fost o data pe care o resimt de atât de mult timp...
 Da,poate am făcut ceea ce trebuia,pentru că,poate,nu merită să'i fac asta...dar tot există ceva,acolo,care face ca totul să pâră atât de greșit...

duminică, 27 noiembrie 2011

You don't even know.

 Nici măcar nu știi cum reușești să distrugi totul cu doar câteva cuvinte.Nici măcar nu știi cum de încă mai vrei să faci asta.Nici măcar nu știi ce să alegi.Nici măcar nu cred că știi adevărul. 
 Dar nici nu cred că te interesează adevărul,nu,nu te interesează,te interesează doar...ceva ce nu se potrivește,în momentul ăsta.O ultimă piesă din puzzle,care am ratacit'o,intenționat,să văd dacă vei distruge puzzle'ul sau vei căuta piesa aia,cu răbdare,până când voi considera eu că este momentul să o descoperi.Dar,exact cum m'am așteptat...ai aruncat tot la gunoi și ai trecut mai departe,la unul nou,mai simplu de data asta.Aproape l'ai terminat și pe acela,toate piesele îți sunt în față...așa că de ce te tot reîntorci la cel care îți dă atât de multe bătăi de cap,care te face să înnebunești ... care ar prefera să rămână acolo,intr'un colțisor uitat de lume,să uite și el de tine,și tu de el...și să continuați intr'o altă variantă,poate de data această mai reușită. 
 Pur și simplu,de ce faci asta ? 

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

I still see it...



 Poate că în alte circumstanțe nici nu aș fi dat importanță acestor mici detalii incredibil de insignifiante în comparație cu tot ce se întâmplă cu adevărat între noi...doar că acum nu mai există nimic și toate aceste detalii care îmi erau invizibile înainte...își găsesc locul principal în atenția mea,distrăgându'ma de la orice altă activitate care pare de zece miliarde de ori mai importantă...doar că pentru mine,din acel moment,nu mai e.
 Și,cum era aia ? " Timpul vindecă totul " ? Ha,la mine nu vindecă,la mine adâncește și cu fiecare secundă rana devine din ce în ce mai adâncă ... alungându'mi orice urmă de putere cu care m'aș mai fi putut opune acesteia.
 Da,asta sunt eu acum,o persoană care se gândește prea mult la niște neînsemnate gesturi,când altceva nu mai există.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

You'll want her back...

Si într'o zi te vei trezi,dintr'o data,gandindu'te si analizand fiecare părticică din acea infimă perioada de timp,care parcă s'a scurs prin mainile tale reci si distante.Încercand sa'ti aminteşti ce nu a ieşit asa cum ai vrut tu,ce ai făcut greşit...sau poate chiar unde crezi tu ca ai fost prea indulgent.
O sa te priveşti în oglindă si nu o sa'ti poţi crede ochilor ce vezi în spatele acelei înfăţişări fizice a sufletului tău.Cum,în doar atat de puţin timp,totul s'a derulat atat de repede.Cum...nici nu ţi'a venit să crezi cat de repede vin si pleacă persoanele din viaţa ta.Cum...pot interveni anumite emoţii atat de puternice încat sa te copleşeasca,sa te făca sa iţi regandeşti întreaga viaţă,din altă perspectivă.O perspectivă...care deja nu se mai bazeaza pe fericirea ta.Deja fericirea ta se bazează doar pe sentimentele ei,pe remuscarile ei,pe vina pe care ea o poarta...pe care doar tu i le poti înlatura.Da,pe toata această putere pe care o deţi,dar pe care nu o foloseşti in modul predestinat.Dar într'o zi,iti vei dori toate aceste lucruri inapoi..doar că va fi prea tarziu.

marți, 25 octombrie 2011

Scrisoare...

Iubite tu,
Nici nu cred ca este nevoie sa'ti mai scriu numele,pentru ca deja cred ca ştii ca este vorba despre tine.Si chiar dacă nu este aşa,mă îndoiesc ca pana la terminarea sincerelor mele cuvinte nu îţi vei da seama,chiar dacă va fi doar pentru ca,probabil,ştii deja toate lucrurile pe care vreau sa ţi le enumăr în randurile care urmează.
În primul rand,vreau sa'ti spun ca nu îmi părăseşti vreodată gandurile.În orice problema mă afund,oricat de minoră sau majoră o consider,eşti acolo sa îmi aminteşti ca nu le voi înfrunta singura de data asta,ca eşti aici oricat de rea este situaţia  şi ca orice efecte ar avea oricare din aceste dificultăţi,vei fi acolo,langă mine,suportandu'le intr'o proporţie chiar mai mare ca mine,în majoritatea dăţilor.
Totuşi,oricat de incitantă ar fi toata aceasta perioadă în care cuvintele se aştern între noi...cele mai bune momente le consider acelea în care pur si simplu mă  ţii în braţe si parcă orice altceva în afara de bătăile ritmate ale inimii tale agitate amuţeşte sub aceasta linişte care ne îmbrăţişează minţile si sufletul.Da,spun sufletul,pentru ca deja nu mai pot vorbi despre al meu suflet fără a te implica si pe tine în procesul prin care încerc sa'l definesc,chiar dacă am doar cuvinte sărace,care pălesc în fata privirii pe care o mai arunc uneori,pe furiş,spre ochii tai...care reprezintă doar calea mea de a trece din lumea aceasta fizica,atat de limitată în posibilitaţi...în universul meu înstelat,unde tot ce mi'am putut dori este prezent si nimic altceva nu mai este necesar pentru a atinge acea stare de fericire absolută,pe care o simt doar alături de tine.
Toate acestea,dar si enorm de multe alte lucruri,pe care nu are rost sa le transpun în cuvinte { pentru ca tu eşti unicul care le înţelege,iar pentru tine nu am nevoie sa le spun,pentru ca deja eşti conştient de ele } mă fac sa'mi doresc doar ca timpul sa nu'mi ucidă prin puterea sa de a ne face sa uităm...toate aceste vise care s'au dovedit întruchipări ale realităţii,transformate în veritabile amintiri.

duminică, 23 octombrie 2011

Razboi.

Luminile se sting stingher deasupra lumii.Cateva franturi de lumina infatiseaza cele doua contururi imense ale competitorilor.Scanteile aruncate de ochii lor lumineaza intunericul care a inceput sa ii cuprinda din ce in ce mai mult,parca dorind sa le dea un scurt avans,de o ultima privire aruncata pe furis,de o ultima intalnire a ochilor...de o ultima frantura de indoiala.
Dar asta nu'i opreste sa inceapa crancena lupta de indata ce totul este cufundat in intuneric.Bratele neindemanatice se pierd sub pasiunea luptei,corpurile se intalnesc,se ating,si,in cele din urma,se resping,scotand sunete atat de imperceptibile incat par soapte,pierdute prin atat de multe ganduri uitate.

sâmbătă, 15 octombrie 2011

She will be loved...

Rămăşiţe de cuvinte zboară lin prin aerul încărcat de tensiunea viselor spulberate în doar cateva minute.Soaptele sincere de alta data sunt acum săgetate de amarele vorbe aruncate printr'o singură răsuflare,false,efemere...
Amintirile joacă ruleta rusească în acest abis confuz  şi se pare ca doar cele care încă mai readuceau zambetul pe acest chip trist,chiar dacă doar pentru cateva secunde,reuşesc sa piară.Singurele care izbutesc sa se arate mai curajoase sunt cele care produc tristeţe,lacrimi,deznădejde.Se prind de maini şi se avanta intr'un vals periculos de graţios,reuşind,cu fiecare mişcare,sa readucă gandurile alungate în cele mai întunecate colţuri,cărora le dau putere sa se facă auzite,sa inunde mintea si simţurile cu aroma lor înţepătoare de nemurire,parcă făcand în ciudă tuturor medicamentelor administrate pentru a fi adormite,pe veci.
Speranta începe sa piară,ca o jucărie ale cărei baterii sunt pe sfarsite.Ultimele semne ale existenţei sale,parcă nişte robotizate palpairi de energie,se termina printr'un sunet lung si ameninţător.
Sub cerul arămiu ochii sai,asemenea norilor,încep sa se scurgă în mici picături incolore care i se usucă în mainile-i fierbinţi.Curand  şi hainele sale încep sa se ude,semn ca şi cerul îşi descarcă sufletul atins de tristeţe.Începe sa alearge fără direcţie,căutand un loc de refugiu în care sa se simtă în siguranţa,apărată de orice alt război dintre mintea...si inima sa.
În fuga ei demenţială,uita,totuşi,sa se uite în jur şi se loveşte de o silueta ca prin ceaţă...care o daramă prin complexitatea sa,facand'o sa privească mai atent.Poate...poate ca aceasta era şansa sa...

vineri, 7 octombrie 2011

What the fuck is this ?

Ba nene da m'am saturat,iar,da,stiu.Am si eu nevoie sa ma descarc,ce sa fac.O luam cu inceputul,eventual pe punctulete de la cel mai putin iritant la cel mai intens.
1) Scoalaaaaaa.Mda,asta e cel mai putin iritant,ceea ce nu mi se pare in ordine.De obicei era prin primele locuri,eventual chiar primul,but...vremurile disperate cer locuri in spate disperate.
Da ma,da,ma enerveaza scoala.De ce?Pentru ca unii profi sunt prea exigenti,am multe teme pe care nu le fac din pura lene si deja a inceput vanatoarea de note.Nici nu iti imaginezi cat pot fi de fericita in legatura cu acest subiect.Not.
Si totusi,de ce e pe ultimele locuri ? Pentru ca macar aici ma mai pot refugia cand totul in jur o ia razna.Si crede'ma,o ia razna cam des in ultimul timp.

2) Familia mea superba,si aici nu ma refer la highschool family,ci la the real one.De ce?Pentru ca ma enerveaza.Zici ca sunt 2 detectivi,au inceput sa'mi numere minutele de relaxare.Da' mai lasati'ma domne in pace,am si eu cica o viata,vreau s'o traiesc.Da' nuuuu,ca daca sunt la liceu trebuie sa trag mai tare ca aici sunt pretentiile mai mari...bine,ok,altceva ?

3) Friends.Bai,la asta nu pot sa ma plang CHIAR atat de mult,ca nu pot sa zic ca am intrat iar in criza de persoane cu care sa'mi impartasesc minunatele cretinitati,dar au cam inceput sa se duca si astia...again.Da frate,da,stiu,sunt o nebuna,o nu mai stiu ce vreti voi,dar e PERIOADA aia din an in care,cu tot respectul,ma doare in cur de toti si de toate si nu imi vine sa mai ies din casa.De ce?de mere,ca realizez,inca o data,cat de mult nu merita NIMENI ! Sunteti,majoritatea,niste jigodii insignifiante care incercati sa va dati bine pe langa lume...ca na,asa e frumos.Mda,nu,chiar nu e frumos,si daca eu o mai fac nu o fac fiindca sunt falsa,sau incerc sa dau bine sau mai stiu eu ce,e pentru ca incerc sa ocolesc niste conflicte stupide,pe care voi,cu ale voastre minti extrem de luminate le creati din niste incredibile cacaturi.

4) Love ? Mda,the best,or not.
De ce? Pai pentru ca habar n'am ce e in capu' meu,deci minunata mea inima dicteaza,si e un regim de dictatura d'aia crancena,si creirasul meu se lupta acolo sa zica si el ceva,dar e redus imediat la tacere.
Pe bune,chiar n'am habar ce sa fac.Daca fac intr'un fel,se duce totul pe un plan,sau mai multe.Daca fac in celalalt fel,se duce totul prin alte parti.Deci,efectiv,sunt intre 2 porcarii de decizi idioate care nu imi aduc niciuna vreo satisfactie...si aici ma refer strict pe plan sentimental,unde momentan sunt o varza totala.
Da frate,nu stiu ce vreau.E atat de rau ? Nu cred.Nu stiu daca vreau mai mult sau vreau sa incetez.Nu stiu daca...efectiv nu stiu ce sa fac.Mi'e atat de frica sa nu mi se distruga iar increderea in minunatele fiinte numite oameni incat parca nu as mai continua...si vreau atat de mult sa vad ce se intampla si sa vad daca macar o data in vietisoara mea am ales corect incat parca as merge mai departe,mai intens.
Deci,mai pe scurt,nu stiu ce sa fac,deloc,nicaieri...si stau si ma gandesc mereu si tot nu gasesc o solutie.Frumos,nu ? Stiam.

joi, 6 octombrie 2011

Sau poate nu...

O lumina slaba incearca sa isi faca loc prin crapatura dintre perdelele atinse de mainile necrutatoare si reci ale timpului.Mici ciripituri fac natura sa vibreze.
Curand deschid ochii si ma trezesc intr'un decor ciudat,total diferit de cel cu care eram obisnuita.Contururi diforme incep sa se concentreze sub aspect de poteca cu o multime de cotituri.Deodata incep sa ma misc involuntar,de parca pamantul de sub mine vrea sa aleg o anumita cale.Nu ma impotrivesc si las toate aceste ciudate alegeri sa imi ilustreze un viitor,poate bun...sau poate nu.
Deodata o usa imensa isi face aparitia la cativa metrii de mine si totul in jur se opreste.Fiecare pietricica din poteca nu mai freamata sub pamantul rece,fiecare semn de adiere a vantulu incepe sa dispara.
Dupa cateva momente de confuzie decid sa aflu ce se afla in spatele impunatoarei usi.Cu greu reusesc sa o deschid si raman uimita de ce se afla in spatele ei.
O gradina de o intindere imensa incepe sa se inlantuie in fata ochilor mei.Flori de tot felul isi imbina miresmele manganindu'mi delicat simturile.Incep sa ma plimb printre ele si observ cum cateva buruieni imbratiseaza o tufa imensa de trandafiri.Incerc sa ma apropii si sa observ minunatiele flori,insa cativa spini ma impiedica sa ma apropii prea mult.
O rafala de vant ma ia prin surprindere si ma arunca intr'un decor total diferit,o alta gradina,numai ca de aceasta data o explozie de culori vii imi inunda campul vizual.In orice parte priveam pasteluri explodand sub ochii mei.Doar cateva secunde si ochii mei s'au obisnuit cu tot...dar nasul meu inca resimtea puternicul bombardament de miresme dobandite din cealalta gradina...acea minunata,dar nesigura gradina.
Incep sa ma plimb si prin aceasta,dar nu observ nimic in neregula.Esentele tari imi invaluiau pasii.

Dar deodata totul se risipeste iar in jurul meu mai ramane doar o ceata inecacioasa.

Totusi,ce ar trebui sa fac ? Sa ma intorc la prima gradina,unde desi nu este totul perfect sunt constienta de toate lucrurile bune pe care mi le poate aduce...sau sa o reanimez pe cea de'a doua...unde in aparenta totul este perfect,dar in esenta nu am putut sa o descifrez ?

duminică, 2 octombrie 2011

Te iubesc !

Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc !

De un infinit de ori as spune'o,as scri'o si as gandi'o si tot nu ar fi de ajuns incat sa cuprinda tot ceea ce simt pentru tine.Te iubesc,enooorm !

joi, 29 septembrie 2011

Sweet September

             Mai stii cum era...cand tot ceea ce putea sa perceapa mintea ta erau sarutarile lui ? Cand corpul tau reactiona doar la imbratisarile lui ... pentru ca orice alt stimul ti se parea de un infinit de ori mai slab decat acea caldura ? 
        Mai stii cand ... gandurile tale se inconjurau in jurul unui cocon de sentimente si asteptau momentul propice sa iasa din el intr'un fluture maiestuos,si sa descopere lumea ? Cand...prin intermediul ochilor lui vedeai lumea intreaga,exact cum ti'o doreai ? Cand...orice cuvant pe care il auzeai de la el ti se parea ca o comoara veritabila pe care o pastrai ascunsa,undeva,in sufletul tau...ascunsa de ochii curiosilor care puteau sa se infrupte din bogatia ei si s'o lase descoperita,stralucid din ce in ce mai putin cu fiecare indiscretie.
Mai stii cand...fiecare secunda alaturi de el ti se parea o eternitate,una placuta,pe care ai trai'o pana la sfarsitul lumii?
Si..mai stii cand...credeai ca o sa dureze o vesnicie .... si defapt nu s'a intamplat asa ? Defapt...in cateva secunde tot ceea ce simteai tu s'a transformat in mici cioburi foarte taioase care le simteai cum iti perforeaza pielea doar uitandu'te la ele.Cum...prin fiecare cuvant simteai ca o alta arma isi indreapta tinta spre tine si trage neincetat,nimicind orice ramasita de iubire pe care o mai aveai.Nenorocind orice vis,orice aspiratie,orice gand..oricat de infim era el despre voi doi.
Da,inca stiu.Inca mai simt acele cioburi incercand sa patrunda in pielea mea,dar de data asta nu mai reusesc.De data asta nu le mai las sa o faca.De data asta stiu ca am ales bine si ca nu se va mai intampla asta.
De ce ? Pentru ca ... pur si simplu ... stiu.Singura data in viata mea cand am o certitudine...si este legata tocmai de tine.
Tu,care ai reusit doar in...cateva momente sa ma faci sa uit de tot si de toate.

joi, 15 septembrie 2011

Te iubesc ?

Oh really ? 
Cred ca aceste 2 simple cuvinte au cele mai multe intelesuri...Te iubesc ? 

Si cu asta începe totul...toate gandurile,fie ele frumoase sau,în majoritatea timpului,nu.De ce nu ? Pentru ca spunandu'le,în fata unei fete,ti'ai semnat sentinţa la moarte.Începand din acel moment critic,cand iti deschizi inima in fata ei,ai belit'o,in toate modurile posibile.Daca pana atunci nu era genu' de disperata care te suna din...I don't know...5 in 5 minute e prea mult ? eh..de atunci o sa inceapa sa o faca.Ah,si orice tipa cu care interactionezi o sa i se para o curva penala care merita sa moara.Nu conteaza ca e sor'ta,tot aia e.

Dar,daca esti un caz fericit...o sa te bombardeze cu dulcegarii,ca asa suntem noi,fetele,cum prindem un deget,luam toata mana.Ca naaaaa,educatie superba ce am avut,unele dintre noi { si aici nu ma refer la mine fiindca mama a fost o dulce si mi'a zis ca fac ce vreau atata timp cat sunt fericita } am fost instruite sa il luam si sa nu'i mai dam drumu' { Pe principiul reducerilor,iei ce apuci da' nu'i dai drumu' nici daca te taie ! }.

Si totusi,mai exista si tipul indiferent,care nu iti spune nici macar un " Si eu. ".Daca ai pus mana pe asa ceva si nu esti sensibilicos si plangacios si la primul semn de " no feedback " nu reactionezi in vreun fel naspa..well,dragilor,ati dat de dracu'.Stiti de ce ? Pentru ca astea sunt cele mai periculoase,misteru' asta,o sa te aduca la disperare,intr'un final..si intrebarile in care te lasa,gen : " Dar ea nu ma iubeste ? " sau " Oare nu simte cu adevarat ceva pentru mine ? " sau " Poate e prea devreme...AH! CE IDIOT AM FOST,M'AM GRABIT,NU? " o sa te macine enorm de mult,pana cand o sa ajungi o leguma sentimentala si la prima curva care iti iese in cale o sa'i dedici luna si stelele,si ii promiti ca daca mai sta cu tine macar o zi,ii aduci si soarele! Sau,daca ai un ego atat de imens pe cat il au unii,o sa devii o scarba inimaginabil de egoista si fara sentimente..si o sa'ti bati joc de toate muierile fraiere care cred ca si'au intalnit marea dragoste { Yeah,sure,in your dreams. }.

Da,cam asta inteleg eu prin dragoste.Un tip foarte destept,care a murit acum cativa multi ani,dar al carui nume imi scapa,a spus ca fiecare actiune omeneasca este condusa de dorinta de a se reproduce.SI ARE PERFEEEECTA DREPTATE.Yeah,nu mai cred in dragoste,si daca nu esti vreun crai de la rasarit care sa'mi aduca stelele,luna,soarele si chiar pe Pluto { imi place mie ca e asa miiiica si draguta},incerci degeaba.

Aviz amatorilor : E special pentru tipii slabi care cred ca impresioneaza pe cineva cu cateva lacrimi.Nu,nu o faceti.Dar nici daca o faceti pe durii si tot arsenalu' de chestii naspa de la baieti.Mdeah,don't be one of the types mentioned above.

duminică, 11 septembrie 2011

Even heroes need heroes,sometimes

O mai tii minte pe acea minunata persoana care ti'a fost mereu alături ? Care mereu îşi lăsa problemele ca sa stea sa te asculte plangand şi injurand de mama focului orice putea sa'ti traverseze gandurile ? Care işi consuma minutele,nervii,energia doar ca sa iţi fie ţie bine ? Care abandona tot doar sa te consoleze pe tine in momentele tale " critice " in care simteai ca nimic nu mai are sens ? Care devenea eroul tau,doar pana cand urmatoarea problema aparea,cand redevenea " doctorul " de inimi frante,prietenii rupte si vorbe pierdute ?

Da,eu imi amintesc.De fiecare data cand o fac,nostalgia pune stapanire pe gandurile mele,sfasiindu'mi speranta ca,poate,candva,totul va redeveni ceea ce era odata.

duminică, 4 septembrie 2011

I was a dreamer.

Am fost o visatoare...pana ai aparut tu in visele mele si le'ai sfarmat in mici franturi de gheata,gheata care se topeste in fiecare secunda din ce in ce mai mult.
Am fost o visatoare...pana cand mi'ai dovedit ca visele se pot narui atat de usor.
Am fost o visatoare...pana sa'mi iei toate visele si sa le arunci pe cer,transformandu'le in stele cazatoare pentru dorintele altora.
Am fost o visatoare...pana cand mi'ai pierdut toate visele in mare,purtandu'le valurile triste pe tarmuri primejdioase.
Am fost o visatoare...pana sa'mi arunci in vapaile rosiatice ale focului toate visele,distrugandu'le,facandu'le scrum,imprastiate de vant prin toate locurile ascunse de ele.
Am fost o visatoare...pana ai soptit cateva cuvinte si toate visele mele s'au naruit.
Am fost o visatoare...pana mi'ai spus ca visele nu devin realitate.

Da,chiar am fost o visatoare...dar acum? Nu mai sunt.

luni, 29 august 2011

Who do you think you are?

Da' cine te crezi mă ? Crezi ca tu eşti folosită ? Crezi ca tu îţi pierzi " prietenii " ? Crezi ca tu ai dreptul sa vorbeşti cum vrei fără sa suporţi consecinţele ? Te crezi o zeiţă,nu ? Cine crezi ca eşti,un înger negru care are voie sa zică orice şi toţi să i se încline,ca altfel le tai capu',sau cum ? Crezi ca eşti singura în faţa careia mulţi se prefac şi pe la spate sunt mari jigodii de oameni ? Crezi ca eşti singura care are probleme ? Crezi ca toata atenţia trebuie sa se focuseze asupra ta ? Crezi ca eşti singura care a fost părăsită ? Crezi ca eşti singura de care si'a bătut joc lumea ? Crezi ca doar tu contezi ? 
Hai sa'ti răspund eu : NU.
Eşti doar o alta fraieră care suferă.So what ? Se poate si mai rău.Te consideri mare victimă si crezi ca dacă spui tuturor o sa te creadă mulţi cine ştie ce regina.Da,poate regina,dar a dramei,a prostiei,a inganfarii,a nesimţirii si multe altele,dar mi'e prea scarba sa le mai înşir.De ce mi'e scarba ? Pentru ca ai facut prea multe si ai rănit prea mulţi oameni ca sa te mai poţi numi " victimă ".Karma is a bitch only if you are,and you're a big bitch.A fuckin' big bitch.

Crezi ca rezolvi ceva dacă spui fiecărei persoane cu care vorbeşti ce ai mai păţit în ultimele cateva secunde din viaţa ta mizerabilă? Nu'ti ajunge ca suferi tu ca proasta si conştientizezi acest lucru ? Presupun ca nu.Vrei sa ştie si alţii,sa zică,poate " Vai,sărăcuţă fata,hai sa o ridicăm toţi în slăvi si sa facem cum vrea si cum zice ea,poate aşa o sa se simtă mai bine ! Sau hai sa stăm toţi după curu' ei,poate aşa îi trece durerea din suflet. " Care suflet mă ? Tu nu ai aşa ceva.Nu meriti sa ai aşa ceva.Pentru cate ai făcut nu ai merita nici măcar sa mai fii vie.Dar...întotdeauna după soare vine furtuna,si tu te aflii,momentan,doar în faza de calm,pentru ca,ceea ce o sa vină,ha...va devasta tot.


 { Da mă da,e pentru cineva,conteaza cine ? Nu.Doar pentru mine.Pentru ca mi'a ajuns cat de buna am fost si cat de mult m'am lăsat călcată în picioare de o zdreanţa care ar face un serviciu întregii omeniri dacă nu ar mai exista. }

miercuri, 27 iulie 2011

Stelute pe poze.

Mai nou toata lumea isi modifica pozele cu stelute.Sau mai bine zis cu niste galaxii ale caror nume nu le vor retine in veci.Nu le inteleg rostul,sincer.La modu'...si'a facut Tic Tac.Ok,am acceptat ca nu mai vazusem asa ceva,si macar le facea cu stil.DAR ACUM,toate pitziponcelele au inceput sa'si faca,si isi pun pe toata fata si abia daca se vede ceva din poza aia { nu ca ma supar,chiar imi pare bine,ma scutesc de cateva grimase de scarba,ca na,fac riduri } si se mai si dau mari ca cine stie ce au facut ele.Dude,ai aplicat un lighten sau screen pe un layer pus de tine pe cel original { adica odioasa poza pe care o ai } si { poate } ai dat la o opacitate mai mica sa se mai observe cate ceva din ea,ceea ce,cum spuneam,ma cam dezgusta.{ Preferam sa vad o galaxie careia nu ii stiu numele si sa ma holbez la ea decat la fata ta. } Aceasta remarca are caracter general,nu ma refer la o persoana in sine,ci la o multime de fandosite care in ultimul timp se copiaza intre ele constant,dand vina una pe alta si cocalarindu'se pe FB despre cat de originala e una si cat de fake sunt altele.Uf,and,n'am nimic cu tipele { probabil si tipii la cat de hetero se cred ei dar de fapt nu sunt } care si le pun discrete,ca sa acorde o nota subtila de stralucire pozei,ci doar cu alea CARE PUN CA NEMANCATELE.
Ah,si cam atat.M'am intors pana poimaine de la munte,dar nu am de gand sa ies afara.Imi ajunge.N'am nevoie de mai multi nervi,belive me,asa caaaa...vrei ceva?N'o sa ma gasesti,sorry :(.
Ah,si telefonu' meu e praf.Am noroc daca il mai fac sa mearga,deci daca reusesti sa dai de mine,fi sigur/a ca nu raspund,doar fiindca nu vreau.
Later edit : Am aflat ceva de niste NEBULE.Ouchei,daca donsoara' Kumi zice ca asa e,o cred pe cuvant.

luni, 18 iulie 2011

Analiza

Da,cred ca majoritatea deja stiti ca eu nu mai sunt in Bucuresti si ca NU ma intorc prea curand.Eh,nu'i mare pierdere din nici un punct de vedere.
Ma rog,ideea principala e ca am foarte mult timp la dispozitie.Si cand eu am un astfel de timp..ma gandesc.Stiu,asta e cel mai mare defect al meu,uneori gandesc prea mult cand ar trebui doar sa'mi asum anumite riscuri,dar hai s'o lasam pe asta deoparte deocamandata.
Ideea principala e ca am descoperit anumite chestii.Atunci cand incepe sa'mi pese,totul cade.In orice domeniu.Odata ce incepe sa ma afecteze,catusi de putin ce crede acea persoana despre mine / daca al meu " incredibil " comportament il/o afecteaza,totul usor usor incepe sa ma darame,cate o mica particica pana nu mai ramane absolut deloc.Si asta s'a intamplat de nenumarate ori.Dar faza cea mai tare e ca atunci cand imi pasa mie,nu ii mai pasa persoanei respective,asta e partea cea mai geniala.Ah,si eu nu sunt genu' de om care sa invete din greseli prea des,desi a doua oara cand faci o greseala deja este o alegere.Hmmm,inseamna ca eu am facut foarte multe alegeri repetate.Dar mi'am adus aminte de ceva citit intr'o carte cu Legile lui Murphy { erau mai multi folozofi combinati pe acolo,nu doar Murphy. },ceva al modu' ca daca faci o greseala repetata intr'un context asemanator,urmarile vor fi foarte cam aceleasi.Ma rog,n'am explicat exact dar ideea e aceeasi.
Anyway,m'am mai gandit si la altele da' mi'e cam lene sa le postez si vreau sa doooorm,ca iar nu am putut { piticii astia se tot fataie pe aici si fac zgomot.EI N'AU AUZIT DE ORE DE LINISTE?LE INSTAUREZ EU,cu un pumn in cap sa vezi ce'i linistesc. }

duminică, 17 iulie 2011

INDIGNARE !

Frate,am o indignare,MARE !
De ce toata lumea în ultimul timp se face roşcată ? I MEAN,WHAT'S THE POINT ? Pana acum era moda " MOAAA,SUNT BLONDĂ,ARĂT CA O BARBIE ÎN DEVENIRE " si blablabla'uri d'astea ieftine,dar acum ca o roşcată arati ca ce?CA O ROSIE ? Da' îţi mai trebuie puţin verde în varfu' capului si aia eşti.
Pe bune,toata lumea " vreau sa mă fac roşcată,vreau sa mă fac roşcată " eteee vaaai,de parcă îmi pasa mie cum îţi distrugi tu paru' cu vopsea ieftină care mai mult de o luna nu te tine { sau,cu puţin noroc,5-6 săptămani,ca sa fiu rezonabilă si sa nu va luaţi de mine aiurea }.
De ce nu vrea nimeni sa se facă brunetă ? CEEE,nu va place sa arătaţi ca Albă-Ca-Zăpadă ? Vreţi toate sa fiţi sirenuta aia cretina Ariel care si'a iubit asa mult printisorul de si'a dat glasul pentru picioare,pe care nici nu le'a folosit cum trebuie ? Putea sa facă ce fac foarte multe tipe din ziua de azi cand vor ceva,le deschidea în fata printisorului si aia era.Oh god,acum îmi dau si eu seama cat de proaste sunt " desenele copilăriei noastre ".Nu reflecta realitate sub nici o forma.
Dar,revenind la subiectul iniţial.Nu am nimic cu nimeni,unora chiar le sta genial...dar unele doar se fac din plictiseală sau ca vor o schimbare.DUDE,dacă vrei o schimbare tunde'te cheala { sau ca mine,bagă foarfeca în par si scurteaza'l enorm ! } da' nu te vopsi.Da'ti cu spray,fa'ti alta frizura...da' de ce dracu' sa te faci roşcată cand alte enspe miliarde de persoane sunt asa si oricum una în plus sau în minus nu interesează pe nimeni. { Mă rog,în afara de mine deoarece sunt foarte multe cărora le sta îngrozitor,si totuşi îşi pun culoarea asta în cap }.Mă,nu zic,poate vouă va place...dar multora va asigur ca nu,si cand vezi una d'asta pe strada care mai si merge în figuri îţi vine sa'i zici ca i'a luat foc capu',mai ales ca e în floare canicula la noi în tăra în zilele astea.
Ieri cand veneam spre casa am văzut un grupulet d'asta de pitipoance toate roşcate si m'a luat durerea de cap { pe langa insolatia de care trebuie sa scap cat mai repede. }.Fratica,si le stătea groaznic { tin sa precizez ca le'am depasit si m'am uitat în trecere la feţele lor.ORIBILE.machiate super strident,cu sprancene d'alea creionate de zici ca se uitau urat la tine,si multe alte detalii scarboase pe care nu vreau sa mi le mai amintesc }.
Îmi pare rău dacă se simte cineva si se supara pe mine,buuuuut,am dreptul la un punct de vedere si mi'l afirm.Dar,NU E PENTRU NIMENI CUNOSCUT ACEST POST. { Am scris cu majuscule deoarece si foarte multe prietene d'ale mele s'au facut acum roscate,dar unora le sta chiar ok. }

Cu toate astea,am evadat din aglomeratia Bucurestiului pana pe 1 August.Deci pana atunci asteptati'va la mai multe posturi si sa nu ma sunati ca mi'am uitat incarcatorul acasa si bateria era pe sfarsite.

joi, 14 iulie 2011

Liceuuuu \m/ !

Dadadadadada,am intrat în Ion Barbu.Pana acum pare ok,mai ales ca mi'am găsit soulmate'ul <3.I'm like...I know you from my hole life !
În general sper sa mă înţeleg bine cu boboceii,si cu cei mai mari,bla bla blaaaa,palavrageli d'astea.
Da,SPER SA RĂMANEM MEMORABILI.
Cam oscilez dacă sa mă duc sau nu la întilnire,pentru simplu fapt ca sigur o sa mă pierd prin stradutele alea,datorită minunatului meu talent de a încurca străzile { ce pot sa zic,that's just me ! }
Da' cred ca pana la urma mă duc,doar sa nu privez lumea de minunată mea prezenta { not. } ma rooog,si sa'mi mai cunosc din colege / older people ca naaa,e frumosss maaa.4 ANI,ohhh,really ? Genius.
Cum spuneam,sper sa fie bine.Încă sunt puţin dezamăgită,da'mi trece mie.Mai ales daca o sa fie asa cum ma astept eu.
Deja e cam tarziu si mi'e cam lene sa continui postul,deci nu stiu,aşteptaţi următorul post { eventual după întalnirea cu bobocii,împărtăşirea impresiilor & stuff like this. }

miercuri, 29 iunie 2011

Losing the faith

Si totul pare atat de ciudat,cand de fapt acolo nu este nimic.Si mereu te invarti totusi in aceelasi cerc,care doar isi mai largeste putin raza de actiune.
Si toate cuvintele tale acum par doar sunete distorsionate spuse intr'o aglomeratie de vorbe.Si imaginea ta e acum alcatuita doar din cateva culori care'ti formeaza viata.Si inima ta?Acum nu mai e acolo.A fost franta in mainile nemiloase ale timpului.Si ochii tai ? Acum vad doar cateva contururi sterse intr'o lume plina de culoare.Si gura ta?Ha.Acum tot ce mai poate rosti sunt cateva silabe...nici macar un cuvant.
Si totul este pierdut in eternitate.La sfarsit,tot ce ramane viu din noi este povestea noastra.

sâmbătă, 18 iunie 2011

Tot mai sus.

Dadadadaaa,stiu,a trecut mult timp de cand nu am mai postat.Eh,a intrat "febra" examenelor si in mine,cica { adica la modu' planuiesc sa repet toata ziua si sunt doar o ora atenta,ca in rest ma gandesc la fel si fel de chestii,stiu,super program ! }.
Ehhh,am terminat si generala,am facut si banchetul si chestii de genu'.Am intrat si eu in randul celor care au fost draguti si au scris pe FB povestioare de ramas bun si tot felul de chestioare d'astea sentimentale.Nu de alta,dar mi'am mai exersat si eu creativitatea,ca pana acum tot ce am reusit sa folosesc din creier a fost partea stanga,ca na,am bagat matematica in el cat n'am bagat toata viata mea { asta nu inseamna ca stiu mai multa ca inainte,ci doar ca imi sunt cica mai clare unele notiuni.Eh,'om trai si 'om vedea. }.
Am trecut si de fazele nasoale cu tot felul de conflicte naspa si barfe din partea unor persoane la care nu ma asteptam.Viata e plina de surprize,ce pot sa spun.Pacat ca urasc surprizele.
Cred ca cel putin pe moment m'am mai linistit din punctul asta de vedere,macar partial.
Totalizand ce am zis mai sus ma simt mai ok,am trecut de fazele bitchy and stuff,desi pentru unii o sa raman intr'o stare antipatica,doar asa,ca merita. { Da scarbo,despre tine e vorba.O sa'ti dai seama in curand cat de mult gresesti.Eu am rabdare destula,sentimentul ala de satisfactie atunci cand o sa'ti zic " TI'AM SPUS EU ! " alimenteaza destul de bine nivelul de toleranta care si asa e prea ridicat pentru tine. }
Trecand la chestii mai frumoase.De acum intr'o luna o sa stiu in ce liceu o sa'mi petrec cei mai frumosi ani din viata.Ahhh,can't wait.
Oficial,de pe 23 eu nu o sa mai stau acasa decat ca sa dorm.Reiau programul dement cu care sunt obisnuita,YEY ! { nu sunt ironica. }
Mda,cam asta a fost.Sper ca nu te'a plictisit romanu' meu,da' ar fi bine sa te bucuri ca nu a fost mai mult.

luni, 23 mai 2011

Totul in jur se invarte intr'un cerc vicios.Umbre ale trecutului isi tarasc fiinta pe taramul vietii,inundand cu intunecimea lor ramurile adanci ale prezentului.
Suburbiile suspina sub atingerea calda a lunii.Linistea isi mareste orizontul,furisandu'se prin apartamente si furand glasul netemator al vietii.Orasul se cufunda in bezna,lasandu'se prada rapitorilor sumbrii.
Intr'o liniste de o apasare greoaie,cutremure devastatoare de emotii zguduie departarea.Teama.Lacrimi.Intrebari.Povesti.Nerecunostinta.Sinceritate.Toate concentrate sub panza aceluiaşi paianjen micut si neajutorat,al carui glas nu poate scoate decat un " AJUTOR " inabusit,prea incet sa fie
auzit,prea scurt sa fie perceput.
Teorii de tot felul imi jongleaza in minte,lectii de viata se intrepatrund cu rapiditate in fiecare dintre ele,distrugand incetul cu incetul fiecare farama de minciuna care alcatuia o poveste devenita reala,intruchipand fiinta unui adevar distorsionat.

luni, 16 mai 2011

Toamna.

Am toamna in suflet.Vant in vene.Ploaie in ochi.
Frunzele ruginite se desprind de copacul parasit,pamantul moale oferindu'le un nou adapost.Pasarile si'au dat ultimul concert si au lasat totul in paragina.Crengile vestede se ranesc in bataia vantului.Se desprind,cad. . . si raman acolo.
Ploaia rece stropeste necunoscutul.Baltile formate reflecta adevarul,pe care il ascundem de ochii curiosilor.Promisiunile uitate sub coroana unui arbore infrunzit. . . Tot ce a mai ramas acum din el sunt crengile orientate in sus.Parca se roaga sa mai primeasca o ultima sansa.O ultima sansa la viata.O ultima sansa sa mai simta inca o data durerea mugurilor,frumusetea florilor,bogatia frunzelor.O ultima sansa sa mai fie fericit.O ultima sansa sa mai fie martorul vietatilor care isi duc existenta prin intermediul lui.Tot ce avea mai pretios acum a disparut,o data cu venirea frigului,a ghetii.A neincrederii,a neputintei.

duminică, 8 mai 2011

TU !

Dragă tu,
Încep prin a-ţi spune ca mi'ai distrus o mare parte din inocenţă.Cam tot ce mai aveam bun în mine a fost dezintegrat uşor si singur prin comportamentul tău.Am ajuns sa îmi doresc aceleaşi lucruri pe care le vrei si tu,sa încerc mereu sa'ti fac pe plac,sa te consider tot ce e mai bun pentru mine.
Ca în majoritatea cazurilor,m'am înşelat,aruncandu'ma într'o gaură neagră fără sfarşit.Plină de suferinţă.Ai însemnat tot ce aveam mai frumos în viaţa,si prin cateva cuvinte . . . ai ajuns sa distrugi atat de mult timp.Timp plin de fericire,de zambete,de glume,de plansete...de tristeţe.Tot acel timp a fost risipit în van,da,cred ca asta as spune dacă nu mi'ai fi dat seama cate am invatat prin aceasta experienţa.
Pe langa faptul ca datorită purtării tale sunt mult mai precauta cu persoanele care mă înconjoară si cu ceea ce zic,am mai invatat ca NU meriti absolut nimic.Toate dramele tale,toate prostiile care mi le'ai tatuat în conştiinţă...greşeli din care învăţ.Cu fiecare secundă mi se releva ce o sa se aleagă din tine prin comportamentul tău.Încep sa cred ca a fost cea mai buna decizie ca drumurile noastre sa se separe.Nu voi mai încerca sa te ajut,chiar dacă ştiu ca niciodată nu ai luat în considerare sfaturile mele.Măcar nu îmi mai consum timpul si nervii incercand sa găsesc o rezolvare la problemele tale...care,în cele din urma,preferai sa le laşi sa se amplifice doar fiindcă nu vroiai sa faci nimic !
Dragă tu,chiar îmi pare bine ca nu mai interacţionăm.Cred ca este cel mai bine,cel puţin pentru mine.Chiar dacă curiozitatea mă macina,în amintirea a ceea ce a fost,nu mă va mai interesa de ceea ce vrei/spui/crezi tu.Tot ce avea legatură cu tine în momentul acesta mă dezgustă.Orice făramă din ceea ce am avut vreodată s'a pierdut.


{ Fără explicaţii.Este pentru oricine se simte.Nu am de gand sa dau nume sau indicii.Este destul. }

marți, 3 mai 2011

May

Hellowww people ! 

Glad we're back.
Absenta mea a fost covarsitoare,da,stiu,da' bucurati'va ca m'a impins Bibi sa mai scriu ca uitasem.M'am luat cu " invatatul " pentru teze si am cam uitat de blog & stuff.
Paiiii...ce pot sa zic.Am trecut in ultimul timp printr'o perioada tare ciudata,incarcata de certuri inventate si comentarii ciudate,dar ce pot sa spun,astia'mi sunt prietenii !
In rest,toate bune si frumoase { not. }.Buttt,life's fuckin' beautiful and each day is a new challenge.
Pfff,si eu trebuie sa'mi scriu caracterizarile ca altfel ... numai note " bune " o sa iau.Mamaaaa,deja m'am saturat de toata mania asta cu luatul notelor.Avem examene frate,ar trebui sa ne lasati mai usor cu toate porcariile astea!
Nu mai rezist.Pentru vacanta de Paste am avut mai multe teme decat pentru cea de vara! Come on dude,chiar asa roboti ne credeti ? Va spun un secret : NU SUNTEM ! 
Ok ok ok,inteleg,tre' sa invatam ca suntem a 8'a si bla bla bla bla bla,all that bullshit,dar la ce'mi trebuie mie in ziua cu teza sa mai invat si la alte enspe miliarde de alte materii ? Lasa'ma ma nenica sa'mi dau teza,nu ma pune acum in ingras porcu' in ajun cu note ca n'ati fost voi in stare in 2 luni sa ne dati note.Mai lasa'ti'ne si pe noi sa traim!Ca naaa,doar o data'n viata ai 14 ani { aproximativ 15 ! Yey!So close,yet so far. }

Cam atat am avut de spus,mi'ar refulat toata indignarea pe porcaria care nu imi mai lasa niciun pic de timp liber.Ufff,see ya soon { sper. }.

marți, 26 aprilie 2011

Drop the beat.

joi, 14 aprilie 2011

Destroy.

Destroy everything you love,before everything you love destroys you.

miercuri, 13 aprilie 2011

Sky.

Fasii intunecate de cer impanzeau orizontul.Lumini ametitoare spargeau stransoarea potopului umbrei ce invaluia imprejurimile.Mici franturi scanteietoare se deplasau insesizabil,conferind cerului o adevarata reprezentatie de figuri diforme.

joi, 7 aprilie 2011

Hopeless.

Sirena incepe sa'si anunte trecerea.Mii de lumini scot din umbra noptii strada pustie.Aglomeratia a fost abandonata intr'o stare de tacere sumbra.Ceasul isi scurge secundele rapid,minutele par ca zboara.
Se indeparteaza,speranta isi pierde si ea din intensitate.Micile cioburi rosiatice se reflecta in lumina pala,conturand un mozaic sangeriul.Podeaua glaciara adaposteste ultimele soapte.Un ultim sunet ma infoara.Speranta incearca sa puna din nou stapanire pe mine.Devine din ce in ce mai energic,mai aproape.Batai speriate imi distrag privirea spre usa.Inchid ochii,ma las purtata de vocile care ma inconjoara.

luni, 4 aprilie 2011

Hell Life dot END

Probabil titlul nu e prea sugestiv,dar îmi place ideea.
O sa fiu scurta si la obiect.M'am saturat { pentru a mia oară,desigur } de majoritatea prietenilor falsi pe care îi am.Si,am realizat,în urma unui proces intens de gandire,ca,oricum nu mă credeţi voi cine ştie ce,deci de ce sa obosesc sa arăt cum sunt cu adevărat dacă voi sunteţi chiori ? Neaaah,fără rezultat.Am luat decizia de a închide majoritatea căilor de comunicare posibile între mine si " prietenii mei " si sa intru rar..spre deloc pe mess & alte cai de socializare.În schimb,telefonul meu sta la dispoziţia publicului 24/7 { aproximativ,ca cică mai trebuie sa si dorm. },pentru ca am descoperit ceva analizand ultimele mele dispute cu " prietenii mei " minunati, {pe care îi iubesc enorm,poate chiar mai mult decat iubesc ei pe mine ! } ca toate sunt cauzate de Messenger.Deci si prin urmare,din aceasta cauza si a catorva altora,care nu sunt atat de relevante ca acesta,am decis sa o cam închei cu socializarea asta.Aveţi nevoie de mine, sunaţi.
Si cam asta a fost tot ce aveam de zis.Poate o sa mai intru sa postez vreun post la o săptămana - doua,dar nu promit nimic.

miercuri, 30 martie 2011

Forgotten.

“ I don’t hate you.I’m just disappointed you turned into everything you said you’d never be. ”

Cred ca asta spune tot.Sincer,sunt destul de dezamagita datorită faptului ca eu credeam ca un om nu se poate schimba atat de mult,dar se pare ca aşteptările mi’au fost înşelate,din nou.
Nu sunt chiar dezamagita,doar ca nu îmi pot imagina cum s’a întamplat asta.Pur si simplu a fost prea repede,încat a fost aproape insesizabil.Doua săptămani ? Pot părea o eternitate,dacă ne uităm în trecut.Dar dacă analizăm cum au evoluat lucrurile,putem spune ca trăim,cu siguranţa,intr’o sfera a amintirilor si lucrurile continua sa se tot repete,cu aceleaşi greşeli,cu aceleaşi întamplări.Singurul lucru care diferă acum este contextul.Nu mai suntem asa mici încat sa nu ne dăm seama de anumite chestii,ştim sa atacăm mult mai urat decat înainte.Ştim,efectiv,unde sa lovim astfel încat sa doară.Lumea în care ne aflăm,timpul pe care il traim,lucrurile pe care le facem…Cu toate au evoluat.Totul este mult mai rău,mai rapid si mai dureros.Dar deja mă abat groaznic de la subiectul iniţial.
În total,ideea de baza este ca nu’mi vine sa cred cum s’a întamplat totul,dar cel mai mult mă uimeşte cand.Oricum,te las cu prietenele tale,chiar dacă la sfarşit eu voi fi totuşi acolo sa te susţin,cand ele nu.


Îmi e dor de persoana care erai înainte,chiar dacă mă enervai la culme,chiar dacă ne spuneam totul pe fata si după tot noi ne supărăm.Mi’e dor pană si de certurile noastre,si de lucrurile pe care încerci sa mi le bagi în cap,dar nu’ti prea ruseşte.Mi’e dor sa stăm sa vorbim despre cat de mult te enervează ăla,si ăla,si celălalt si cat de mult ti’e dor de tot ce s’a năruit.Pur si simplu…Mi’e dor sa fii tu.

joi, 24 martie 2011

Out of life.

trezesc cu mici picături de apa alunecandu'mi pe obrazul amprentat de seceta de sentimente ce a pus stapanire în ultimii ani pe sufletul meu.Desertul care ma inconjoara indeparteaza rapid orice urma de speranta.Nisipul fin si atat de fierbinte este singurul care imi mai este aproape.Orice tip de viata este absorbita usor de caldura dogoritoare din fiinta mea.Plimbandu'mi corpul prin nisipul sufocant un timp indelungat,ma lovesc de un perete de sticla care parca se inalta la infinit.Dezorientata de ciudata aparitie,imi intorc privirea si observ cum o imensa gaura inghite tot din jurul meu,nisipul scurgandu'se alene.Incercarea de a scapa este inutila,oboseala acaparand orice dorinta de a continua lupta.Ma las purtata spre sfarsit,nisipul parand mult mai fin si mai primitor ca prima data,lasandu'ma sa'mi impart sfarsitul cu acesta.Afundata in abisul fara final,cad liber in gol,dorindu'mi ca acest moment sa nu se mai incheie,sa raman suspendata in mainile nemiloase ale timpului.Dar dorinta nu imi este ascultata,si ma trezesc intr'un intuneric profund,aerul rarefiandu'se cu fiecare rasuflare.Aceeasi pereti de sticla care ma urmaresc,acelasi nisip intepator ce'mi mangaie pielea,ingropandu'ma sub acesta.
Se pare ca sunt pierduta,pentru eternitate.

duminică, 20 martie 2011

Franturi de muzica

Isi da usor jacheta jos si se indreapta spre fereastra incarcata de lumina.Atinge suav perdeaua ingalbenita de amintirile trecutului si o lacrima rece ii apare in coltul ochiului.Prin fereastra pustie mii de imagini incep sa'i inunde campul vizual.Prieteni,inamici,rasete,iubiri apuse,lacrimi,lovituri,soare,ploaie,rasarit,amurg.Mana ii aluneca usor in jos,cedand presiunii care o inconjoara.
Arunca o privire scurta in camera ramasa la fel.Cu miscari lente se apropie de pianul din lemn masiv.Isi contempleaza copilaria prin prisma clapelor care inca poarta amprenta creativitatii unei mici fiinte curioase.
Clapele incep sa scoata sunete minunate sub puterea degetelor ei.Incepe sa fredoneze versurile unui cantec infantil,ce inca ii trezeste bucurie.

sâmbătă, 19 martie 2011

Out of my life.

Probabil v'ati saturat sa cititi posturi sictirite si triste,dar promit ca asta e ultimul din luna asta.
Problema imensa este ca m'am saturat sa tot intre cineva in viata mea,sa'mi ia toti prietenii,sa fie mai apreciata chiar daca nu are pentru ce,sa o placa toata lumea chiar daca nu isi arata adevarata fata,si anume cand barfeste pe toata lumea spunand tot ce e mai rau despre acestia.Siiii,cu ce se alege din toate astea ? Cu iertare.Sa fim seriosi,daca eu as face ceva de genu',cred ca in maxim o saptamana as mai ramane cu 1-2 prieteni { din majoritatea de falsi cu care sunt inconjurata } si aia abia abtinandu'se sa nu'mi dea cu sutul.

Trecem peste mirobolanta mea indignare,ajungand la alta.
De ce oare iertam persoanele care ne'au facut atata rau,dar atunci cand cineva drag noua o face devenim irascibili si suparati ca au lasat pe cineva care le'a distrus o parte considerabila de incredere in oameni ?
Sincer,mi s'a intamplat si mie sa fac acest lucru,si majoritatea persoanelor care ma inconjurau erau indignate pana la extrem de acest lucru.Oricat le'as fi explicat,ei tot nu intelegeau.Si am fost pusa si in cealalta ipostaza,si pot spune ca am reactinat in proportie de 90% la fel de urat.Oricat as incerca sa ii inteleg,tot ma doare ca eu le spun ca o sa se intample din nou,mai rau de data asta,si eu nu asculta.Poate ca asa s'au simtit si ei,n'am de unde sa stiu,doar nu citesc ganduri,daaaar,daca ma ascultau / daca ii ascultam poate nu era mai bine ? Nu zic pentru certuri mici,care trec imediat,ci pentru acelea care se lasa cu injuraturi & amenintari si chiar punerea in aplicare a acelor amenintari.Si totusi ii iertam,si ne punem in cap o multime de persoane pentru doar una . . . care nici nu merita dupa cate lucruri a spus despre noi in timpul in care am fost certati.
{ In acest paragraf fac referire la cineva anume.Nu dau nume,probabil o sa se simta.Si daca nu,ata ete,eu pierd doar timp incercand sa explic ceva care nu ii intra in cap,acea persoana va pierde mai tarziu mult mai multe decat cateva minute. }

Si mai am o singura categorie de criticat,si m'am racorit complet.Si anume cei care comenteaza de oricine,desi ei sunt de milioane de ori mai prejos decat persoana comentata.Doamne dar nu va inteleg nici in ruptul capului.Daaaa,recunosc,si eu comentez! Dar comentez de persoanele care sunt extrem de exagerate si le fac comentarii constructive { incarcate de cateva reprosuri destul de urate,ce'i drept. },chiar daca ei le iau doar ca,citez : " Mda,nu are si proasta aia ce face decat sa comenteze. " Da frate,comentez,dar eu nu comentez daca un om a devenit mai bine.Comentez cand cineva chiar nu stie pe ce lume traieste.Si da,nu imi convin multe.Dar nu cred ca voua va convin mai multe.Sa fim seriosi,totusi eu cand mi se inchide gura cu ceva adevarat,incerc naiba sa tac nu sa continui sa ma dau eu desteapta.Dar nu maaaa,voi marii imparati ai universului ce sunteti trebuie sa comentati,CHIAR DACA SUNTETI IN NECUNOSTINTA DE CAUZA,chiar daca nu aveti dreptate.VOI O TINETI PE A VOASTRA!


Ehem,si cam atat am avut de reprosat in urma ultimei saptamani.Sper ca nu v'am plictisit mai rau decat erati deja cu minunatul meu post gigantic in care doar acuz.Cum spuneam,nici eu nu sunt perfecta,si eu fac d'astea,dar muuuuult,MULT mai putin decat voi :).


marți, 15 martie 2011

When you'll find out,it'll be too late.

"It's better to burn out than to fade away."
Mda,bănuiesc ca la mine s'a aplicat a doua faza.
Bun,deci indignarea mea profundă se datoreaza faptului ca,din nou,viata mea a luat o întorsătură drastică { gen 180 de grade } si totul e pe dos.Deja am început sa mă obisnuiesc pentru ca mi s'a întamplate de atatea ori sa nu fiu apreciata pentru ceea ce am făcut pentru anumite persoane { moment narcisist,desi nu în totalitate } încat deja a intrat la ordinea zilei.
În rest,ce pot sa zic?Banalitatea predomina în continuare,cu excepţia unor "incidente" insignifiante.
O sa trec si de asta,dar încerc sa nu mai am iar o săptămîna " neagră " în care sa nu vorbesc cu nimeni.Încerc totuşi sa'mi menţin asa-zisii prieteni cat îi mai am.
Mda,probabil în urma acestui post o sa fiu  luată la rost,ca intotdeauna,dar nu'mi pasa.Crede'ti ce vreţi,eu nu o sa mă mai deranjez sa va explic ceva ce voi,oricat de mult efort as depune,tot nu veti înţelege.
Deci si prin urmare,refuz sa va mai dau mura-ngura toate chestiile care mă deranjeaza.Sa va mai puneţi si voi creierasul ăla leneş la munca puţin,sa va mai autoanalizati si sa vedeţi ca nu sunteţi chiar asa perfecti cum va credeti.

marți, 8 martie 2011

A bilion things I hate about you.

Urasc cum imi vorbesti.Urasc ca imi raspunzi foarte greu.Urasc ca imi tii morala.Urasc ca mereu vrei sa fie ca tine.Urasc ca mi'am pus toata increderea in tine si tu ai distrus'o.Urasc ca iti place orice cu*va cu nici un gram de creier in cap.Urasc ca judeci oamenii fara sa ii cunosti.Urasc ca ai conceptii puse in cuie,care,oricat de gresite ar fi,nu ti le schimbi.Urasc cum suferi.Urasc ca iti faci rau intentionat.Urasc cand trebuie sa astept zile intregi doar ca sa stiu ca esti bine.Urasc ca mi'ai facut cele mai naspa faze.Urasc ca ma consideri copilaroasa.Urasc cat de mult te lauzi cu fiecare lucru pe care il faci.Urasc ca mi'ai ranit sentimentele.Urasc ca intotdeauna eu sunt cea rea cand e vorba de tine.Urasc ca eu chiar am crezut in ceva,si tu ai calcat acest lucru in picioare.Urasc ca mi'ai dat motive sa scriu posturi de dragoste,lucru pe care il detest.Urasc ca mi'am pierdut noptile plangand in timp ce tu te distrai copios pe seama mea.Urasc ca ai intrat in viata mea.

Dar,cel mai mult urasc CAT DE MULT POT SA TE IUBESC DUPA TOT ACEST TIMP,si oricat mi'as dori nu pot ascunde acest lucru.

sâmbătă, 26 februarie 2011

Losing my ground

Lumina slabă de un gălbui şters îmi invadeaza camera.Becul începe sa'si piardă din intensitate,lucrurile care înconjurau cufundandu'se într'o linişte făţarnica.
Amintirile încep sa'si facă loc prin întunericul apăsător ,luminandu'mi gandurile cu o frantura din trecut,din trecutul nostru.Atatea locuri care imi aduc aminte de tine,de noi,de ei,de voi.Ca un carusel plin de amintiri,care se risipesc la inaltimi covarsitoare,facand loc altora....dar revenind in cele din urma in acelasi loc,incantate de o reintalnire cu prezentul,controland viitorul.
Ma desprind de trecut,deschid larg ochii si incerc sa caut o ultima speranta pusa intr'o mica palpaire de lumina,dar era prea tarziu...filamentul s'a ars.
Simt cum intunericul imi patrunde prin vene ca un cantec in minte,incepand sa'si croiasca drum prin micile vase de sange,ajungand,in cele din urma,sa'si atinga telul.
O durere insuportabila imi acapareaza inima,facand'o sa pulseze,din ce in ce mai rapid.Se pare ca planul a dat roade,calatoria a ajuns la sfarsit.Aerul incepe sa'si isi inteteasca drumul prin plamanii secatuiti,dorind sa iasa cat mai rapid...sa nu fie martorul ultimelor mele ganduri,ultimelor mele dorinte nespuse,ultimelor mele regrete...
Cuprinsa de umbrele trecutului,ma las prada amintirilor,care imi sunt singurul martor.

duminică, 20 februarie 2011

Imperfect

" Atunci cand ii asculti pe toti,nimeni nu te mai asculta si pe tine. "

Sincer,cele mai adevarate cuvinte pe care le'a spus vreodata cineva despre mine.
Imi pare rau de cum m'am comportat azi,nu meritai.Dar stii foarte bine ca tot ce am spus este adevarat,deci nu ai cum sa negi tot ce am spus despre mine.
Poate ca am exagerat,inca exista cateva persoane carora le pasa si inca nu m'au abandonat,sau cel putin nu total.Si printre ele te numeri si tu,chiar daca am spus exact contrariul.

Poate ca daca incep sa ii indepartez pe toti prin atitudinea mea nu rezolv nimic,si o sa ajung si eu o izolata care se increde in oricine si este dezamagita de fiecare data { nu ca ultima parte nu se aplica si acum,dar asta este alta poveste }.
Si totusi,cat credeti ca mai rezist asa?Nu va ganditi ca am si eu nevoie sa fiu ascultata,nu doar sa ascult si sa incerc sa va ajut,chiar daca tot eu sunt aia : bagacioasa,enervanta,irascibila,si multe altele ?
Oricum,de azi am hotarat ca nu o sa'mi mai pese de vietile voastre,si o sa imi focusez toata atentia asupra mea,pentru ca se pare ca este cel mai bine.Deci de acum sa nu va asteptati sa va mai ascult orice prostie atata timp cat nu vreti sa o rezolvati ci doar sa va plangeti prosteste de ea :).

miercuri, 16 februarie 2011

Oh, come on!

Simt cum fiecare secunda parca e din ce in ce mai grea...parca timpul nu mai vrea sa treaca o data!
Sincer deja incep sa nu mai suport nimic legat de voi.Toate comentariile voastre,toate insultele,tot.Voua sa nu vi se comenteze,dar voi intotdeauna sa o faceti.Intotdeauna sa fiti preferatii lumii,desi defapt ii vorbiti pe absolut toti pe la spate,intotdeauna nu va convine ceva sau va gasititi voi sa spuneti o chestie ca asa vi se pare voua.Nici nu va ganditi ca poate exista o problema la mijloc,nu,doar va dati cu parerea,nefiind in cunostinta de cauza.Mi'e foarte greu sa ignor toata aceasta ipocrizie din jurul meu.Nu spun ca eu sunt perfecta,fiindca sunt departe de a fi,dar macar eu nu fac asa.Prefer sa ma cert cu enspe miliarde de persoane si sa ii spun in fata ce am de zis,chiar daca dupa tot eu sufar decat sa imi cladesc asa-zise prietenii pline de invidie si barfa.Dar se pare ca in ziua de azi nu se poate altfel.Ah!Daca la fel o sa fie de acum in colo prefer sa nici nu imi mai umplu blogul de atatea porcarii.

P.S. : Best wishes { not }. ^^

joi, 10 februarie 2011

Pentru niste mirobolante persoane.

Sper sa muriti in cele mai rele si profunde chinuri existente.Nici nu realizati cat de mult imi doresc sa scap de voi si sa stiu ca suferiti cel putin la fel de mult cat o fac eu din cauza unor persoane atat de . . . nenorocite ca voi.
Va urez sa aveti o viata exact asa cum o meritati!

duminică, 6 februarie 2011

Maybe next time.

Probabil ca v'a fost dor de mine ca n'am mai scris de'o saptamana si chestii dastea,dar chiar nu am avut dispozitia necesara.Avand in vedere ca totusi nu mi'am putut tine telefonul pe " Deconectat " mai mult de trei zile si ca am intrat pe retele de socializare & stuff pot spune ca n'am avut cea mai incredibila saptamana,dar a fost . . . ok.
Cat despre maratonul meu cu filme am reusit sa vad vreo 10,asta insemnand ca mai am in jur de treizeci si ceva.In rest .. nu stiu,nu prea am ce sa povestesc avand in vedere ca mi'a fost prea lene & a fost prea frig sa ies afara.Si cand ma gandesc ca inca ma mai asteapta un morman de teme nefacute deja mi se duce tot cheful de a face orice.Ah,da,si cireasa de pe tort e ca maine imi reiau programul de trezit la 6-7 ca sa merg la mirobolanta institutie numita scoala { Yeeeey! NOT. }.
Wow,cat de plictisitoare a devenit viata mea in ultima vreme.Adica,sincer,preferam acele zile in care ma certam cu lumea si imi pasa si faceam posturi despre cat de cretini sunt si ca vreau sa se schimbe ceva.Sau chiar si de acele zile in care imi plangeam de mila din cauza vreunui " mascul feroce " { nu fac referire la vreo persoana anume,are caracter general } si macar aveam si eu cu ce sa'mi ocup timpul,nu facandu'mi o introspectie daia geniala de imi vine sa dorm tot timpul,pentru a nu mai descoperii cine stie ce chestie.
Mi'e dor pana si de zilele cand imi faceam nervi inutili din cauza vreunei proaste care nu are idei si mi le ia pe ale mele { nici aici nu are caracter personal.} .
Chiar nu am idee ce as putea face ca sa indepartez plictiseala asta " malefica " { pentru persoana mea } care a pus stapanire pe mine...Deja m'am plictisit de filme 24/7,si promit ca pana nu apare " Beastly " nu ma mai uit la nici un film. { Ok,aici desigur ca mint dat fiind ca Beastly apare abia pe 18 martie si nu am de gand sa stau mai bine de o luna fara sa vad macar vreun film cat de cat acceptabil }

Da,si acum inchei postul deoarece presupun ca deja te'ai plictisit de un post atat de lung despre etalarea plictiselii din viata mea.So...See ya!Revin cu un post,presupun,cand o sa gasesc o modalitate de a'mi recapata hiperactivitatea.