joi, 11 noiembrie 2010

Shadows of the past

Intuneric.
Tot in jur era invaluit intr'o tacere apasatoare.
Se pare ca uneori tocmai aceasta tacere are cea mai stridenta voce.
Nu vedeam nimic in jur.Simteam cum pasesc parca in gol.Mainile mele cautau disperate ceva de care sa se prinda,fie si pentru o secunda sa simt ca exista ceva de care imi mai pot agata o ultima suflare.
Dar speranta era in van.Eram in cadere libera,ajungand din ce in ce mai jos cu fiecare secunda,intr'un loc mult mai intunecat.
Dintr'o data picioarele mele ating ceva rece ce'mi infioara tot trupul.Dupa putin timp in care retina mea incearca sa se obisnuiasca cu intunericul ce ma incercuia,observ o pala raza de lumina.Incerc sa ma tarasc pe suprafata rece ca gheata.Incet incet incepeam sa nu imi mai simt nici corpul...dar instinctul de supravietuire trezit in mine ma facea sa perseverez.
Ajungand,in cele din urma,cu ultimele puteri si plina de deznadejde la acea raza,observ ca aceasta provenea din spatele unei usi usor deschise.Sleita de energie totusi incerc sa o deschid.Dupa cateva nereusite imi adun toata vointa si reusesc sa o deschid total.
Ce se afla dincolo de aceasta usa?




















Mai mult intuneric


.Disperarea imi inlocuieste rapid orice urma de speranta pe care o mai aveam.Se pare ca toata aceasta incercare a fost doar o iluzie provocata de necesitatea mea de a revenii la viata,sau cel putin de a mai vedea inca o data lumina soarelui.Dar se pare ca totul a fost in zadar...linistea din jurul meu e coplesitoare.Simt ca in curand si ultimii stropi de vlaga se vor risipii.


Dar totusi,mai pot fi oare salvata vreodata din acest infern ce imi inghite lent fiecare celula ?


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu