vineri, 29 octombrie 2010

We've lost it all . . .

And now it's lost forever.

M'am pierdut intr'un joc periculos,pe care nu multi il castiga.M'am avantat cu capul inainte in ape necunoscute,in speranta ca pot recladii ceva distrus.
Dar m'am inselat.In dorinta de a'ti inalta iar imperiul,l'am neglijat pe al meu.Si,atunci au aparut cei mai de temut dusmani si l'au atacat,furand toate comorile ascunse din interiorul sau.Si l'au distrus.Acum,ambele imperii sunt nimicite.Doar un suierat usor a ceva ce a fost mai rasuna intre zidurile erodate de durerea provocata.

Nici nu imi mai amintesc cum a fost cand...ne'am intalnit pentru prima data.Tot ce imi mai amintesc este ca...am simtit ceva ireal.Necunoscut de mine pana in acea clipa.
Atunci a inceput destramarea mea treptata.Dar chiar crezi ca imi mai pasa?
Nu.
Tot ce era important pentru mine consta in fericirea ta.Si acum,cu puterile sleite de atata lupta in zadar,as da orice sa reinvii acele momente.
Dar sunt stoarsa de orice forta prin care as mai putea continua.Nu imi mai gasesc energia permanenta pe care,poate,altadata as fi avut'o instant.

Our last kiss...nu imi poate iesii din minte ziua aia.Mi'as fi dorit...sa fiu mai dulce.
Poate sa'ti dovedesc mai multe.
Dar timpul alocat ... se pare ca s'a scurs.Si nu mai exista cale de intoarcere.
Si toate imbratisarile,si toate cuvintele...mi se par atat de indepartate...
Imi simt sufletul cum incet incet se indeparteaza...si simt ca nu il pot tine langa mine,oricat de mult as vrea...el aspira spre mai mult decat un loc pustiu,fara urma de speranta.
El vrea inapoi...In locul in care se simtea viu,liber.El vrea inapoi langa tine.

Dar acest lucru...este imposibil de realizat.Refuz sa mai lupt pentru o cauza ... aproape pierdura.Nu mai pot continua ... sper insa ca totul sa fie doar...efemer.

Dar cu siguranta,cu siguranta in amintirile mele va fi etern cunoscut precum perioada in care am renascut.Iti multumesc pentru amintiri,a fost cea mai frumoasa perioada a vietii mele.
Acum lacrimile,care erau incatusate de atata timp sub lacatul ochilor mei,sunt in sfarsit eliberate...par atat de calde.Poate ca acesta este sfarsitul,tot ce a fost . . . este acum descatusat.


Oricum,voi fi acolo,pentru tine,mereu.

1 comentarii:

♫• ¢яιмє •♫ spunea...

Superb.
Un post care m'a impresionat pe deplin.
Esti un geniu al acestui secol, Deny.
Si stii ca sunt aici pentru tine, desi suntem in acelasi cazan blestemat.

Trimiteți un comentariu